Pe măsură ce înaintăm în vârstă, modificările naturale ale dinților devin tot mai evidente, iar culoarea acestora se schimbă. Smalțul dentar, stratul protector exterior, se subțiază treptat, lăsând să transpară dentina de dedesubt, care are o nuanță mai închisă. În același timp, petele cauzate de consumul regulat de cafea, ceai, vin roșu, tutun și alte substanțe pigmentate se acumulează, accentuând această modificare. Depunerile de tartru și schimbările structurale ale dinților, care apar odată cu înaintarea în vârstă, amplifică aceste transformări, rezultând o culoare mai întunecată a dinților.
Uzura smalțului dentar
De-a lungul vieții, smalțul dentar este supus constant uzurii cauzate de masticație și de expunerea la mediul acid din cavitatea bucală. Pe măsură ce smalțul se subțiază, devine mai transparent, iar dentina, țesutul mai intens colorat situat dedesubt, începe să fie mai vizibil. Acest proces duce la schimbarea culorii dinților, care capătă nuanțe de galben sau gri-galben.
Deși uzura smalțului este inevitabilă, aceasta poate fi încetinită prin adoptarea unor măsuri simple. Reducerea consumului de alimente acide și dulci este esențială, deoarece acestea contribuie la dezvoltarea bacteriilor care produc acizi ce degradează smalțul prin distrucția mineralelor din compoziția sa. Astfel, protejarea smalțului ajută la menținerea sănătății și a culorii naturale a dinților pe termen lung.
Alimente și băuturi colorate
Alimentele și băuturile intens colorate, precum cafeaua, ceaiul, vinul roșu și diverse alimente procesate, contribuie semnificativ la schimbarea culorii dinților. Cafeaua și ceaiul, de exemplu, sunt bogate în taninuri și pigmenți care aderă la suprafața smalțului, pătrunzând în structura acestuia și provocând colorarea straturilor interioare. În timp, acest lucru duce la o nuanță maronie a dinților, mai ales dacă ceaiul negru este consumat frecvent. Pe măsură ce smalțul se subțiază, procesul de colorare devine mai rapid și mai pronunțat. Depunerile de placă agravează problema, oferind o suprafață aspră pe care pigmenții se fixează mai ușor.
Vinul roșu este un alt exemplu de „colorant” puternic, afectând nu doar dinții, ci și buzele și limba. Substanțele numite antocianine, prezente în cojile de struguri, sunt responsabile pentru această colorare. În plus, alte alimente precum sosul de soia, pasta de roșii, fructele de pădure închise la culoare, ciocolata și băuturile carbogazoase au un efect similar, pigmentând dinții mai intens pe măsură ce sunt consumate în mod regulat.
Lipsa de igienă
Lipsa unei igiene orale adecvate reprezintă o cauză frecventă a modificării culorii dinților, mai ales odată cu înaintarea în vârstă. Depunerile de placă și tartru se acumulează nu doar pe suprafața smalțului, ci și sub gingii, contribuind la închiderea nuanței dinților.
Un rol important îl joacă schimbările fiziologice asociate îmbătrânirii. Persoanele în vârstă tind să producă mai puțină salivă, care devine și mai vâscoasă, iar compoziția sa minerală se modifică. Saliva joacă un rol esențial în curățarea naturală a dinților, iar atunci când acest proces este afectat, resturile alimentare și bacteriile aderă mai ușor la dinți. Acest lucru accelerează formarea plăcii bacteriene și a tartrului. Astfel, pe măsură ce îmbătrânim, igiena orală de rutină nu mai este suficientă și necesită o îngrijire mai atentă.
Placa bacteriană și tartrul nu afectează doar estetica, ci și sănătatea orală generală. Aceste depuneri duc la apariția inflamațiilor gingivale, însoțite de sângerări și respirație urât mirositoare. Inflamațiile cronice pot, în timp, să slăbească structura de susținere a dinților, crescând riscul pierderii acestora.
Unele medicamente
Anumite medicamente pot afecta culoarea dinților, iar acest efect devine mai pronunțat pe măsură ce îmbătrânim. De exemplu, aproape 20% dintre persoanele vârstnice suferă de anemie, o afecțiune care presupune scăderea nivelului de hemoglobină din sânge. Pentru tratarea acesteia, pacienților le sunt prescrise suplimente de fier. Dacă medicamentele sunt administrate sub formă de picături sau soluții, acestea pot duce la decolorarea dinților, care capătă o nuanță maro închis. Acest fenomen poate fi evitat în mare măsură prin utilizarea unui pai pentru a administra medicamentele, astfel încât soluția să nu vină în contact direct cu dinții.
Un alt medicament care poate provoca îngălbenirea sau întunecarea dinților este clorhexidina, un antiseptic adesea recomandat pentru clătirea gurii în caz de inflamație gingivală sau după intervenții chirurgicale orale. Deși utilă în prevenirea infecțiilor, utilizarea prelungită a clorhexidinei, mai mult de două sau trei săptămâni, poate duce la pete maronii pe dinți. Pentru a evita acest efect, este recomandat să se limiteze perioada de utilizare a clorhexidinei și să se urmeze sfaturile medicului stomatolog în ceea ce privește tratamentele de igienă orală.
De asemenea, sunt bine cunoscuți „dinții de tetraciclină”, când utilizarea pe termen lung a antibioticelor tetracicline duce la colorarea persistentă a smalțului, care devine galben în dungi.
Colorarea smalțului poate fi cauzată și de alte medicamente. De exemplu, anumite antidepresive, medicamentele antialergice și cele pentru reglarea tensiunii arteriale pot duce la schimbări ale culorii dinților. Utilizarea prelungită a acestor substanțe poate afecta culoarea dinților, iar modificările pot deveni mai vizibile pe măsură ce smalțul se subțiază în timp.
Anumite afecțiuni
Bolile organelor interne pot influența indirect culoarea dinților, determinând modificări ale nuanței și deteriorarea sănătății acestora. Printre cele mai frecvente cauze se numără tulburările metabolice, care pot afecta procesul de mineralizare a dinților și rezistența smalțului. De asemenea, anemia și deficitul cronic de vitamine, în special al vitaminelor D și C, joacă un rol semnificativ în slăbirea structurii dentare și afectarea sănătății gingiilor.
Patologiile gastrointestinale, hepatice și renale pot influența echilibrul mineral al organismului, ceea ce afectează sănătatea dinților. Refluxul gastroesofagian este o altă condiție care poate deteriora smalțul, din cauza expunerii repetate la acizii gastrici.
Intoxicațiile cu metale grele și chimioterapia pot, de asemenea, să lase depozite pigmentare în structura dinților.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, riscul de a dezvolta astfel de afecțiuni crește, ceea ce adaugă factori suplimentari ce influențează culoarea și sănătatea dinților.
Fumatul
Rășinile și pigmenții din fumul de tutun se depun pe smalțul dinților, formând plăci dense care sunt greu de îndepărtat. Acest fenomen este deosebit de vizibil în cazul fumătorilor de lungă durată, ai căror dinți capătă o nuanță de galben intens, în timp ce la baza acestora, în apropierea gingiilor, se formează o margine întunecată. Această acumulare nu poate fi eliminată prin periaj obișnuit acasă. Soluția constă în apelarea la curățarea profesională, fie cu ultrasunete, fie cu laser, pentru a îndepărta complet aceste depuneri.
Cum să păstrăm culoarea naturală a dinților cât mai mult timp?
Menținerea unor dinți sănătoși și albi pe măsură ce îmbătrânim este posibilă prin adoptarea unor obiceiuri simple și constante. Vizitele regulate la medicul dentist, o dată la șase luni, sunt esențiale pentru monitorizarea sănătății dentare, depistarea timpurie a eventualelor schimbări și realizarea igienizărilor profesionale.
Pentru a menține sănătatea dentară și a păstra culoarea naturală a dinților, este important să:
- Practicați o igienă orală riguroasă acasă, folosind pe lângă periuță și pastă de dinți, și ața dentară, un irigator bucal și apă de gură adecvată.
- Renunțați la obiceiurile dăunătoare, cum ar fi fumatul.
- Limitați consumul de alcool sau consumați-l doar ocazional, în cantități moderate.
- Urmați o alimentație echilibrată, bogată în fructe, legume, alimente cu calciu și vitamine, reducând carbohidrații și zahărul.
- Consultați un specialist imediat ce observați orice problemă dentară, pentru a interveni într-un stadiu incipient.
