Smalțul dentar este cel mai dur țesut din corpul uman, ceea ce se explică prin conținutul ridicat de substanțe anorganice – până la 97%. Funcția principală a smalțului este de a proteja dentina și pulpa dintelui de iritanții mecanici, chimici și termici externi. Datorită smalțului, dintele își îndeplinește cu succes scopul – mușcarea și mestecarea alimentelor.


Structura și compoziția smalțului

Duritatea smalțului dentar este determinată de conținutul ridicat de substanțe anorganice din acesta (până la 97%), în principal cristale de hidroxiapatită, modificate de prezența magneziului, fluorului, carbonului și a unor alte elemente. Smalțul sănătos mai conține 2-3% apă și 1-2% substanțe organice (proteine, lipide, carbohidrați).

Hidroxiapatitele sunt foarte sensibile la acțiunea acizilor și încep să se degradeze vizibil la un pH mai mic de 4,5 (saliva are un pH de 5,6 până la 7,6).

Nuanțele de culoare ale smalțului variază de la gri pal la galben deschis pe o scară de alb. Cu toate acestea, smalțul dinților în sine este destul de transparent, astfel încât culoarea principală a dintelui depinde în primul rând de culoarea dentinei.

Grosimea smalțului nu este aceeași pe toată suprafața dintelui. Dacă pe suprafața masticatorie, grosimea sa atinge doi milimetri, ea se subțiază treptat pe măsură ce se apropie de rădăcina dintelui. 

Dacă smalțul este distrus, microflora patogenă se deplasează cu ușurință adânc în dinte, spre pulpa însăși, mai ales că dentina, al doilea strat de țesut dur după smalț, are o structură poroasă și relativ moale. Se formează astfel cavități carioase, care în absența tratamentului adecvat, cresc treptat în dimensiuni. În prezenta unei cavității carioase de mari dimensiuni, o simplă obturație nu este suficientă pentru a reface dintele, fiind necesară acoperirea dintelui cu o coroană dentară.


Ce factori declanșează deteriorarea smalțului?

Următorii factori duc la afectarea smalțului:

Lipsa de minerale. Deteriorarea smalțului, subțierea sa și apariția fisurilor pe suprafața acestuia pot fi un semn al lipsei de minerale (fluor și calciu), precum și a lipsei de vitamine.

Situația opusă, în care intră prea mult fluor în organism, provoacă fluoroză, ceea ce înrăutățește și starea smalțului, provocând apariția unor pete pe suprafața acestuia.

Predispoziția ereditară. Există persoane la care smalțul este în strat mai subțire decât normal, fapt ce îl face mai susceptibil la deteriorare.

Igiena precară. O igienă dentară incorectă sau inconstantă duce la apariția leziunilor carioase.

Alimente bogate în acizi precum fructe acide, consumate frecvent, pot contribui la distrugerea smalțului.

Stres mecanic excesiv. Consumul de alimente dure, și obiceiurile vicioase, precum deschiderea  sticlelor sau spargerea nucilor cu dinții, rosul unghiilor etc. duc la deteriorarea în timp a smalțului.

Fumatul, ciocolata și alte dulciuri, alcoolul, băuturile carbogazoase și cafeaua în cantități mari afectează, de asemenea, în mod negativ starea smalțului. Nu trebuie să abuzați de aceste produse și, după utilizare, ar fi bine să vă clătiți gura sau să vă spălați pe dinți.

Caracteristicile anatomice ale structurii dinților; de exemplu, fisurile profunde și ramificate.

Boli sistemice care afectează starea generală a corpului.

Compoziția chimică a salivei. 

Probleme cu sistemul digestiv.

Schimbările bruște de temperatură în cavitatea bucală cauzate de apă rece imediat după o băutură fierbinte pot crea fisuri în smalț. De asemenea, nu se recomandă consumul de băuturi și alimente foarte reci și fierbinți.

Ocluzia dezechilibrată.


Prevenția este cel mai bun tratament!

Atenția acordată îngrijirii dinților vă va ajuta nu numai să evitați problemele de sănătate dentară, ci și să evitați cheltuielile inutile pentru tratamentul lor. 

În primul rând, este necesar să se mențină mediul alcalin natural al cavității bucale. Cu fiecare masă, acizii sunt eliberați pentru a o digera, ceea ce perturbă echilibrul alcalin și descompune smalțul. De aceea, după fiecare masă, se recomandă cel puțin să vă clătiți gura cu apă simplă sau cu o apă de gură.

Principalele măsuri preventive în îngrijirea smalțului dinților sunt:
– igiena orală corectă zilnică;
– clătirea gurii după mese;
– alegerea unei periuțe de dinți adecvate;
– vizitele regulate la dentist;
– evitarea folosirii pe termen lung a pastelor de dinți cu efect de albire;
– folosirea procedurilor de fluorizare;
– renunțarea la obiceiurile vicioase;
– adoptarea unei diete adecvate pentru a reduce numărul de factori ce cauzează deteriorarea smalțului; abțineți-vă de la consumul de dulciuri, fructe acre și sucuri, alcool și cafea;
– consumul de alimente bogate în oligoelemente și vitamine; luați un supliment multivitaminic în timpul sezonului de toamnă-iarnă.


Tratamentul smalțului dinților

Din păcate, smalțul distrus nu poate fi regenerat cum se întâmplă în cazul altor organe sau structuri ale corpului, precum oasele sau pielea. Însă, aceasta nu înseamnă că tratamentul este imposibil.

Restaurarea smalțului în cazul leziunilor minore (superficiale)

În cazul în care distrugerea smalțului este superficială și procesul se află în stadiul incipient, este indicată procedura de fluorizare. Fluorul este un mineral absolut esențial pentru formarea normală a smalțului dinților. Smalțul dinților devine adesea mai subțire dacă alimentele bogate în fluor sunt în cantitate insuficientă în dietă. 

Fluorizarea aduce beneficii, precum:
– previne dezvoltarea cariilor;
– previne apariția fisurilor;
– ameliorează hipersensibilitatea.

Cu toate acestea, fluorizarea trebuie făcută cu precauție, deoarece excesul de fluor poate fi și dăunător.

Restaurare smalțului în cazul leziunilor mari

Defectele mai mari sunt tratate în cabinetul stomatologic prin utilizarea materialelor ce înlocuiesc smalțul pierdut, precum:
– restaurare dentară cu obturații din material compozit;
– restaurarea dintelui cu ajutorul fațetelor sau a coroanelor dentare.

Obturațiile dentare moderne se realizează folosind materiale compozite estetice, de culoarea dintelui. Materialul compozit este aplicat în cavitatea rezultată în urma îndepărtării procesului carios, după care este întarit cu ajutorul unei lămpi speciale. 

Avantajele acestui tratament sunt următoarele:
– efect estetic excelent;
– durabilitatea restaurării compozite;
– capacitatea de a corecta defecte grave;
– costul accesibil al procedurii.

Tratamentul cu fațete dentare este indicat în cazul afectării smalțului de pe suprafețele frontale ale dinților. Fațetele sunt foițe subțiri din ceramică care refac fața dinților, iar rezultatul estetic este excelent. Fațetele sunt în special recomandate atunci când, prin utilizarea materialelor compozite nu se poate obține un rezulat durabil și/sau suficient de estetic.

Tratamentul cu coroane dentare este necesar în cazul în care o mare parte a coroanei dentare a fost afectată. În acest caz este necesară prelucrarea suprafeței coroanare restante în vederea acoperirii cu o coroană dentară ce va proteja bontul rezultat și va reface funcția masticatorie și estetica dintelui.