Clorhexidina (sau digluconatul de clorhexidină) este un agent bactericid cu spectru larg. Este destul de eficient în combaterea bacteriilor și anumitor ciuperci. De fapt, clorhexidina distruge membrana celulară a microbilor reacționând cu substanțele de pe suprafața sa și, în același timp, nu afectează celulele sănătoase ale corpului.

Un alt plus al clorhexidinei este capacitatea sa de a rămâne activă timp îndelungat, oferind un efect dezinfectant timp de multe ore (în funcție de concentrație și forma de utilizare).

Antisepticul este utilizat pe scară largă în medicină: este folosit de în chirurgie, ginecologie și urologie, otorinolaringologie, stomatologie, dermatologie. Poate fi folosit atât pentru decontaminarea pielii și mucoaselor, cât și ca dezinfectant pentru suprafețe și instrumentar.

În stomatologie, clorhexidina este prescrisă pacienților cu stomatită, gingivită, și inflamații ale cavității orale – pentru a suprima activitatea microflorei patogene și pentru a preveni dezvoltarea ulterioară a infecției.

Desigur, în funcție de scopul în care este folosită, clorhexidina este utilizată în concentrații diferite, făcând parte din compoziția diverselor soluții medicamentoase.

Apa de gură cu clorhexidină este un antiseptic excelent pentru clătirea gurii. Cu toate acestea, trebuie utilizată numai atunci când este necesar și la recomandarea unui medic.  Este important să reținem că eficacitatea acesteia depinde de utilizarea sa în tandem cu alte proceduri medicale.


Clorhexidina este un medicament! Utilizarea acesteia trebuie să fie supravegheată de un medic.

Clorhexidina este frecvent folosită de către pacienți datorită eficienței sale, ușurinței în utilizare, precum și a prețului redus. Este vândută fără prescripție medicală, așa că este adesea cumpărată fără recomandarea medicului. Dar, în același timp, clorhexidina nu este atât de inofensivă pe cât cred multe persoane.

Medicul va evalua starea dinților și a cavității bucale și vă va oferi un plan clar de acțiune. Este posibil să aveți nevoie de o dietă specifică. De asemenea, clorhexidina poate intra în conflict cu substanțele din compoziția pastelor de dinți și a apelor de gură – medicul va ține cont de acest lucru.

În ceea ce privește medicamentul în sine, medicul va nota durata admisă de administrare, doza și (important!) forma de eliberare.

Clorhexidina, ca orice medicament din farmacie, nu trebuie utilizată necontrolat.

De asemenea, este important să ne amintim că chiar și un astfel de agent cu toxicitate scăzută are contraindicații generale – clorhexidina usucă și irită pielea în cazul utilizării sale prelungite, poate provoca reacții alergice locale, este incompatibilă cu preparatele cu iod, este interzisă în dermatită, și poate provoca, de asemenea, arsuri ale mucoaselor.

Clorhexidina poate fi utilizată sub formă de:
– clătiri;
– irigări;
– aplicații.

În funcție de scopul utilizării, soluțiile apoase pot fi utilizate în concentrații de 0,05%, 0,1%, 0,2% și 0,5%. Deoarece mucoasa bucală este foarte delicată, apa de gură cu clorhexidină este de obicei prescrisă la o concentrație de 0,05%.


Cum se diluează apa de gură cu clorhexidină?

Apa de gură cu clorhexidină de 0,05% nu trebuie diluată – este deja gata de utilizare. Dacă este disponibilă doar clorhexidină concentrată, atunci aceasta trebuie diluată cu apă înainte de clătirea gurii.

Proporții pentru diluarea medicamentului:
– concentrație 0,2% – se diluează ¼ (1 parte clorhexidină la 4 părți apă);
– 0,5% – 1/10;
– 1% – 1/20;
– 5% – 1/100.

IMPORTANT! Dacă utilizați clorhexidina imediat după ce vă spălați pe dinți, clătiți-vă bine gura pentru a îndepărta resturile de pastă de dinți, astfel încât medicamentul să nu reacționeze cu componentele sale.


Avantajele clorhexidinei 

– activitate antimicrobiană foarte mare,
– preț scăzut,
– acțiune pe termen lung (după o clătire de un minut, o peliculă subțire de digluconat de clorhexidină rămâne pe gingii și pe dinți, având un efect antiseptic timp de până la 7 ore).


Care sunt dezavantajele clătirii gurii cu clorhexidină?

Rămânând pe gingii timp îndelungat, clorhexidina are timp să reacționeze cu substanțe din placa bacteriană, salivă, smalț și gingii. Unele dintre aceste reacții sunt însoțite de formarea unui pigment maro dens.

Pătarea este foarte persistentă, nu poate eliminată prin periaj și este dificil de îndepărtat chiar și cu o igienă profesională. Pacienții și igienistii dentari se plâng adesea că, chiar și după un tratament atent al smalțului cu ultrasunete și metoda Air-Flow, petele de clorhexidină încă nu dispar complet.

Alte dezavantaje:

  • are un gust amar,
  • nu are o eficacitate semnificativă împotriva virușilor,
  • incompatibilă cu produsele de igienă orală care conțin lauril sulfat de sodiu (are loc inactivarea parțială a acestuia).

În plus, clorhexidina poate avea și efecte secundare, care apar dupa 7 zile de la începerea utilizării.


Gargara cu clorhexidină: efecte secundare

S-ar putea să fii surprins, dar utilizarea clorhexidinei, indiferent de concentrație (cel puțin timp de 7 zile), poate avea consecințe destul de neașteptate. Studiile științifice au relevat nu numai efecte pozitive din suprimarea activității vitale a bacteriilor patogene, ci și efecte negative. De exemplu, un tratament prin clătire cu clorhexidină schimbă semnificativ compoziția microflorei din cavitatea bucală sau, mai degrabă, raportul dintre diferitele tipuri de microorganisme prezente.

Ca urmare, a crescut numărul de bacterii, care se disting printr-o producție mai activă de acid lactic, ceea ce duce la o creștere a conținutului de acid lactic în salivă și la o schimbare a pH-ului către partea acidă. De asemenea, duce simultan la o scădere a capacității tampon a salivei, ceea ce reduce capacitatea de neutralizare a acizilor secretați de bacteriile cariogenice. Un pH acid favorizează demineralizarea smalțului dentar, ceea ce crește riscul apariției cariilor.


Important pentru pacienții cu boli cardiovasculare

Alte studii științifice au arătat că clorhexidina interferează cu capacitatea bacteriilor orale de a transforma nitrații (gășiți în alimente) în nitriți. Această activitate bacteriană se numește „reducerea nitraților” și este unul dintre mecanismele care ne reglează tensiunea arterială. Cert este că nitriții formați de bacterii intră apoi în fluxul sanguin, ajutând la scăderea tensiunii arteriale. În consecință, o scădere a producției de nitriți de către bacteriile orale duce la creșterea tensiunii arteriale.

Acest lucru poate să nu fie foarte vizibil la persoanele complet sănătoase, dar poate fi semnificativ la pacienții cu boli cardiovasculare cronice.


Apa de gură cu clorhexidină – indicații de utilizare

Am spus deja că clorhexidina are o eficiență foarte mare – datorită activității antimicrobiene ridicate, precum și concentrației reziduale ridicate pe mucos și gingii. Instrucțiunile de utilizare a clorhexidinei pentru cavitatea bucală includ următoarele indicații principale:


După extracția dentară

După extracția unui dinte, nu se recomandă clătirea energică gurii. Trebuie doar să puneți soluția în gură și să o țineți așa o vreme, apoi să o scuipați ușor. Dacă se clătește energic, cheagul de sânge care protejează alveola rezultată după extracție, poate cădea, ceea ce poate provoca inflamație sau alveolită.

După extracția dentară, este indicat să vă clătiți gura cu clorhexidină mai ales în următoarele cazuri – 1) dacă extracția a fost dificilă, 2) dacă dintele a fost îndepărtat în prezența unei inflamații, 3) dacă aveți dinți carii sau depozite de placă bacteriană în cavitatea bucală. Mai mult, în aceste cazuri este suficient să se folosească o soluție de clorhexidină cu o concentrație de doar 0,05%. În absența situațiilor de mai sus, clătirea gurii cu antiseptice nu este necesară.


Alveolita

Clătirea gurii cu clorhexidină în cazul alveolitei (inflamația alveolei dentare rezultată după extracția dintelui) este un remediu excelent. În mod normal, alveola este închisă de un cheag de sânge ce se formează la scurt timp după extracție. Cheagul protejează alveola goală de apariția unei inflamații sau infecții. Dar, uneori, cheagul este îndepărtat prematur, lăsând alveola expusă. În această situație, utilizarea soluției de clorhexidină cu o concentrație de 0,12-0,2% va fi optimă.

Cu toate acestea, este important să înțelegeți că simpla clătire a gurii cu soluții antiseptice sau antibiotice nu este suficientă. În alveolă trebuie să fie efectuate spălături, și, uneori, chiar chiuretaj mecanic. Doar un medic poate face acest lucru, iar acesta este principalul tratament pentru alveolită.


În cazul inflamației gingiei care acoperă molarul de minte (pericoronaritei)

Atunci când are loc erupția molarului de minte, uneori gingia nu eliberează în totalitate suprafața coroanei, acoperind-o parțial pentru o anumită perioadă de timp. Între aceasta porțiune de gingie și dinte, pot pătrunde și stagna bacterii și resturi alimentare.

Astfel, se poate să apară inflamația gingiei din jurul coroanei molarului de minte (pericoronarită), tradusă prin umflarea gingiei, secreție de puroi și chiar dificultăți de deschidere a gurii. Desigur, clătirea gurii cu clorhexidină ajută bine în această situație, dar doar dacă vorbim de o ușoară inflamație. În cazul unei inflamații severe, simpla clătire nu mai este suficientă și este nevoie de un tratament profesionist.


După incizia (drenarea) abcesului

În cazul în care se efectuează incizia unui abces purulent și a fost plasat un tub de drenaj ce trebuie menținut mai multe zile pentru a permite evacuarea infecției, atunci clătirile antiseptice sunt esențiale. Acest lucru se datorează faptului că scurgerile purulente vor fi eliberate din incizie, răspândindu-se în toată cavitatea bucală. Antisepticele vor ajuta la protejarea mucoasei bucale și a amigdalelor de infecția purulentă. Important: nu clătiți prea activ, deoarece tubul de drenajul poate cădea din incizie. Concentrația optimă este de 0,12-0,2%.


Inflamarea/sângerarea gingiilor

Principalele simptome ale inflamației gingiilor sunt roșeața, umflarea și sângerarea lor, iar mai târziu – și mobilitatea dinților. Digluconatul de clorhexidină în acest caz este utilizat în mod optim la o concentrație de 0,2-0,25%. În plus, rezultatul va fi mai bun dacă combinați clătirile antiseptice cu clorhexidină – cu aplicații de geluri antiinflamatoare pentru gingii.

Tratamentul gingiilor însă ar trebui să înceapă cu eliminarea plăcii. Astfel de procese inflamatorii se manifestă datorită depozitelor subgingivale de tartru și placă bacteriană. Tratamentul este efectuat de un stomatolog. Dacă nu este posibil să vizitați un medic, puteți începe clătirea. Dar este important să înțelegeți că această măsură va încetini doar dezvoltarea problemei și nu o va elimina complet. În cel mai scurt timp posibil, ar trebui să vizitați o clinică stomatologică.


Stomatita

Utilizarea clorhexidinei în cazul stomatitei de cauza virală este complet ineficientă, deoarece activitatea antivirală a acestui medicament este practic nulă. Dar, în forma aftoasă de stomatită, clătirea cu clorhexidină poate fi folosită, dar din nou, nu ca tratament principal, ci doar ca parte a terapiei complexe.


Important de știut

– Durata cursului de clătiri antiseptice – cursul standard de clătire a gurii cu clorhexidină 0,05% este de obicei de 10 zile, dar dacă este necesar, până la 12-14 zile. Este indicat să folosiți soluții cu concentrație de 0,12-0,25% pentru cel mult 8-10 zile (deși puteți vedea în recomandările producătorilor – până la 14 zile).
– Amintiți-vă că, în cazul inflamației gingiilor, clorhexidina este eficientă numai ca parte a terapiei complexe și numai după îndepărtarea depozitelor dentare. Nu faceți greșeala multor persoane care îneacă simptomele inflamației cu antiseptice și antibiotice, iar între timp inflamația progresează imperceptibil. Mulți astfel de oameni apelează prea târziu la dentist – atunci când dinții devin mobili și de multe ori singurul tratament este extracția dinților.
– Un efect antiinflamator suplimentar poate fi asigurat prin utilizarea unor paste de dinți antiinflamatorii speciale care fortifică gingiile.
– Clorhexidina este un agent extern. Deși concentrația de 0,05% este suficient de sigură, încercați să nu o înghiți. Clorhexidina nu este absorbită în stomac, dar dacă încă ați înghițit o cantitate semnificativă de medicament, trebuie să clătiți stomacul, să provocați vărsăturile. Apoi beîi cărbune activat.
– Nu puteți utiliza clorhexidină pentru o lungă perioadă de timp și în mod necontrolat. Este o substanță antibacteriană care inhibă creșterea atât a microorganismelor „rele” cât și a celor „bune”. Aceasta înseamnă că poate duce la un dezechilibru al microflorei cavității bucale. În plus, tratamentul pe termen lung cu clorhexidină duce la dezvoltarea rezistenței agenților patogeni la alte antiseptice și chiar la antibiotice. Dacă doriți să continuați cursul de clătire antiseptică, atunci după sfârșitul perioadei de 10 zile de utilizare a clorhexidinei, este mai bine să treceți la clătiri cu ape de gură care conțin fluoruri și extracte de plante medicinale. Atât fluorurile, cât și extractele de plante au propriul efect antiseptic (moderat), dar sunt inofensive chiar și în cazul utilizării prelungite.
– Utilizarea regulată a unui antiseptic timp de 4 săptămâni duce la colorarea smalțului și la formarea tartrului. Acest lucru va necesita o curățare profesională în cabinetul stomatologului.
– Utilizarea prelungită a clorhexidinei poate duce la modificări temporare ale gustului și leziuni ale mucoasei bucale.

CONCLUZIE: Deși clorhexidina este un medicament disponibil fără prescripție medicală, trebuie utilizată numai conform indicațiilor medicului.


Clorhexidina în timpul sarcinii, la copii

Clorhexidina în timpul sarcinii și alăptării poate fi utilizată fără restricții, dar de preferință în cure de cel mult 8-10 zile. Medicamentul nu este absorbit în sânge și are doar activitate de suprafață. Studiile nu au evidențiat un efect negativ al medicamentului la aceste grupuri de pacienți. Clorhexidina la copii poate fi utilizată și în cure scurte de până la 10 zile (nu există limită de vârstă).

Amintiți-vă că copiii sub 3 ani nu pot clăti gura și, prin urmare, se pot îneca. Prin urmare, tratamentul cavității bucale a acestora poate fi efectuat fie cu tampoane de tifon înmuiate într-o soluție antiseptică, fie folosind spray cu clorhexidină. Dar rețineți că spray-ul la copiii sub 3 ani nu trebuie pulverizate direct în gât și pe amigdale (acest lucru poate duce la laringospasm reactiv).