Ce este dentina?

Dentina este un țesut dur care alcătuiește cea mai mare parte a dintelui. La nivelul coroanei, dentina este acoperită de smalțul dentar, iar la nivelul rădăcinii este acoperită de cementul dentar. Sub dentină se găsește țesutul moale al dintelui – pulpa dentară.

Dentina are o culoare gălbuie, iar grosimea sa variază de la 2 la 6 milimetri. Este compusă din:

– Materie organică (20%) – proteine, lipide, polizaharide și colagen.
– Substanțe anorganice și minerale (70%) – în principal fosfat de calciu (sub formă de hidroxiapatită), precum și fluor, carbonat de calciu etc.
– Apă (10%).

Conținutul de materie organică din dentină este mai crescut spre interior, în apropierea pulpei dentare, iar conținutul de minerale este mai ridicat spre exterior.

Dentina este străbătută de tubuli (canalicule dentinare), prin care nutrienții, apa și terminațiile nervoase ajung de la pulpa dentară la restul dintelui. Acești tubuli fac din dentină țesutul de legătură fără de care dintele nu ar putea funcționa.

În timp, canaliculele dentinare se pot ”înfunda” cu substanțe anorganice, în urma cărora se atrofiază treptat. De regulă, acest fenomen apare la persoanele în vârstă și este unul dintre motivele slăbirii dinților. Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare duce la scăderea sensibilității dintelui. În plus, dinții devin mai casanți și se pot fisura mai ușor. 

Tipuri de dentină

Dentina primară se formează înainte de apariția dinților la copil. Este depusă chiar din perioada de dezvoltare intrauterină din substanțele minerale și organice care ajung la făt.

Dentina secundară se formează pe toată durata de viață a dintelui, încet și treptat, și contribuie la creșterea și viața dinților. Structura sa este aceeași cu cea a dentinei primare – este umplută cu canalicule dentinare și terminații nervoase. Treptat, dentina secundară, prin depunere, micșorează spațiul ocupat de pulpa dentară, din cauza căreia dintele devine mai dur la început, iar la bătrânețe își pierde elasticitatea și devine mai casant.

Dentina terțiară se formează din cauza proceselor carioase, eroziunii sau abraziunii dinților – atunci când smalțul dentar este deteriorat și o parte a dentinei este distrusă, în locul ei se formează o nouă barieră de protecție. Însă, tubulii din dentina terțiară sunt distribuiți inegal și haotic.

Care sunt funcțiile dentinei?

Funcția principală a dentinei este de protecție. Stratul de dentină previne pătrunderea agenților patogeni în pulpa dentară. Tubulii dentinari asigură realizarea procesele metabolice în dinte și protejează împotriva pătrunderii bacteriilor și microbilor în camera pulpară.

În ciuda faptului că smalțul este de câteva ori mai dur, dentina, datorită elasticității sale, asigură o distribuție uniformă a sarcinii masticatorii și protejează smalțul de distrugere (de crăpare).

Dentina este foarte sensibilă la factorii externi (mecanici și termici), inclusiv la durere. Această caracteristică protejează dintele de daune grave. Durerea de dinți apare de obicei atunci când un proces carios a afectat dentina, dar nu a provocat inflamația țesutului pulpar. Astfel, pacientul este avertizat de existența și evoluția cariei înainte ca aceasta să afecteze pulpa dentară și să determine nevoia de tratament endodontic.

O altă funcție a dentinei este nutriția. Datorită canaliculelor dentinare care străbat dentina între pulpă și smalț și cement, substanțele nutritive, apa și fibrele nervoase ajung în tot dintele și asigură hrana și inervația.

Dentina are o capacitate unică de a se regenera. Substanțele terapeutice speciale utilizate în tratamentul anumitor boli dentare (în special, carii medii și profunde) pot stimula creșterea dentinei de substituție.

Dentina determină nuanța dinților. Nu, nu smalțul, așa cum cred mulți oameni. În sine, smalțul este transparent, dar un strat de dentină este vizibil prin el. Nuanțele sale naturale sunt ușor gălbui sau cenușii, dentina de culoare albă este rară.