Bolile glandei tiroide îi fac pe mulți pacienți să privească cu rezerve posibilitatea inserării implanturilor dentare și să se întrebe dacă această procedură este sigură în cazul lor. Având în vedere rolul esențial al glandei tiroide în reglarea sistemului hormonal și nervos, orice intervenție medicală — cu atât mai mult una chirurgicală — trebuie analizată cu atenție, individualizată și planificată corect, pentru a minimiza riscurile și a asigura un rezultat predictibil.
Legătura dintre cavitatea orală și glanda tiroidă
Organismul funcționează ca un tot unitar. Atunci când apare o inflamație sau se face o intervenție stomatologică, corpul reacționează automat pentru a se vindeca. În acest proces sunt implicate sistemul nervos, imunitar și hormonal, inclusiv glanda tiroidă.
După un tratament dentar mai complex, cum este implantul, organismul are nevoie de mai multă energie pentru refacere. Glanda tiroidă ajută la reglarea acestui consum de energie. Dacă ea funcționează normal, corpul se adaptează ușor. Dacă există o problemă tiroidiană, mai ales netratată sau instabilă, pot apărea reacții mai puternice.
Unele persoane pot simți oboseală accentuată, palpitații, stare de agitație sau insomnie, tensiune arterială crescută.
De aceea, este important ca afecțiunile glandei tiroide să fie ținute sub control înainte de proceduri stomatologice complexe. Atunci când acest lucru se întâmplă, tratamentele dentare, inclusiv implanturile, pot fi realizate în siguranță.
Glanda tiroidă și intervențiile stomatologice
Chiar și o intervenție locală, cum este implantul dentar, este percepută de organism ca un mic stres. Corpul pornește automat mecanismele de adaptare și vindecare, iar glanda tiroidă face parte din acest proces.
Ce se întâmplă, mai exact?
- Organismul are nevoie de mai multă energie pentru refacerea țesuturilor. În acest context, hormonii tiroidieni (T3 și T4) ajută la susținerea metabolismului și a proceselor de vindecare.
- Creierul coordonează răspunsul organismului, trimițând semnale hormonale (prin TSH) către glanda tiroidă, pentru a menține echilibrul.
- Chiar și o inflamație mică, normală după inserarea implanturilor, poate influența temporar acest echilibru.
La persoanele sănătoase sau cu boli tiroidiene bine controlate, aceste modificări sunt minore, trecătoare și nu provoacă simptome, dispărând de obicei în 7–10 zile.
Însă, dacă funcția glandei tiroide nu este bine echilibrată – mai ales în cazul hipertiroidismului – organismul poate reacționa mai intens. Pot apărea:
- palpitații,
- neliniște sau insomnie,
- tremur,
- creșteri ale tensiunii arteriale.
De aceea, înainte de tratamentul cu implant dentar, este important ca afecțiunea tiroidiană să fie stabilă și monitorizată. Când acest lucru este respectat, inserarea implanturilor este, în majoritatea cazurilor, sigură și bine tolerată.
Este posibilă realizarea implanturilor dentare în cazul afecțiunilor tiroidiene?
Afecțiunile glandei tiroide ridică frecvent întrebări atunci când este necesară o intervenție chirurgicală, inclusiv operația de implant dentar. Vestea bună este că, în majoritatea situațiilor, bolile tiroidei nu reprezintă o contraindicație absolută pentru implanturi, atâta timp cât sunt corect diagnosticate și bine controlate.
Totul depinde de echilibrul hormonal și de starea generală a organismului în momentul intervenției.
În cazul hipotiroidismului compensat, intervenția de implant dentar este, în general, sigură. Atunci când valorile TSH și hormonii tiroidieni sunt stabile, iar pacientul urmează tratamentul de substituție (de obicei cu levotiroxină), organismul poate face față fără probleme procedurii. Totuși, trebuie avut în vedere faptul că hipotiroidismul încetinește metabolismul, ceea ce poate duce la o vindecare ceva mai lentă a țesuturilor. Din acest motiv, planificarea tratamentului și perioada de recuperare trebuie abordate cu mai multă atenție, dar fără motive de îngrijorare excesivă.
În cazul hipertiroidismului, abordarea este mai precaută. Atunci când hormonii tiroidieni sunt crescuți, organismul reacționează mai intens la stres, durere și intervenții chirurgicale, iar sistemul cardiovascular este mai solicitat. De aceea, intervenția este recomandată doar după ce boala a fost adusă sub control, cu valori hormonale apropiate de normal. În astfel de situații, se aleg cu grijă anestezicele, de preferat fără adrenalină sau cu o concentrație minimă, iar colaborarea cu medicul endocrinolog este esențială pentru siguranța pacientului.
În ceea ce privește tiroidita autoimună (AIT), aceasta nu este, în sine, o contraindicație pentru implanturi. Prezența anticorpilor anti-TPO sau anti-TG indică un proces autoimun, dar nu împiedică integrarea implantului, atâta timp cât funcția glandei tiroide este stabilă. AIT este o afecțiune recunoscută medical, cu evoluție lentă, care necesită monitorizare, însă cu un control hormonal adecvat, inserarea implanturilor dentare poate fi realizată în condiții de siguranță.
În cazul nodulilor tiroidieni, implantul dentar este de asemenea posibil. Important este să existe informații clare despre dimensiunea, structura și evoluția acestora. Deși intervenția dentară nu influențează direct nodulii, stresul general al organismului poate avea un impact asupra unei glande deja sensibile. Din acest motiv, este recomandată o monitorizare endocrinologică mai atentă după operație, inclusiv prin ecografie, conform indicațiilor medicului.
Pregătirea corectă pentru implant dentar în cazul problemelor tiroidiene
Înainte de intervenșia de implant dentar, pacienții cu afecțiuni ale glandei tiroide trebuie să urmeze câțiva pași importanți pentru a reduce riscurile și a asigura o recuperare optimă.
Primul pas este evaluarea hormonală: TSH și T4 liber sunt esențiale, iar uneori se verifică și T3 și anticorpii TPO și TG. Un endocrinolog trebuie să confirme că tiroida este stabilă și că intervenția chirurgicală este sigură.
Controlul inimii și al tensiunii arteriale este la fel de important, mai ales pentru cei cu hipertiroidism, care pot avea bătăi rapide sau tensiune crescută. De asemenea, medicul dentist trebuie să știe toate medicamentele administrate, mai ales hormoni, anticoagulante sau medicamente pentru tensiune. În cazul hipertiroidismului, anestezia se poate adapta pentru a reduce riscul de suprasolicitare cardiacă.
Este recomandat să programați operația într-o perioadă „liniștită”, fără răceli, febră sau stres. Uneori, kinetoterapia blândă pentru zona gâtului poate ajuta la relaxarea mușchilor și ganglionilor, facilitând recuperarea și reducând tensiunea.
Cu o evaluare corectă și o colaborare strânsă între dentist și endocrinolog, implanturile dentare sunt sigure chiar și în cazul afecțiunilor tiroidiene, iar vindecarea poate decurge fără probleme.
