Programează-te

Gingivita – cauze, simptome, tratament

Gingivita - cauze, simptome, tratament

Gingivita este o inflamație a gingiilor. Gingiile inflamate devin roșii, umflate și sângerează ușor. Gingivita, o afecțiune extrem de frecventă, se poate dezvolta la orice vârstă odată cu apariția dinților.

Conform statisticilor, apare la aproape 90%  din populație, afectând atât copiii, cât și pacienții vârstnici.

tratament gingivita omniadental

În multe cazuri, gingivita este un semn de avertizare al bolii parodontale. Conform statisticilor, adolescenții, adulții sub treizeci și femeile însărcinate sunt cel mai adesea afectați. În această din urmă categorie, boala apare din cauza modificărilor hormonale. În absența tratamentului necesar, gingivita poate duce la complicații mai severe, cum ar fi parodontita, care duce în cele din urmă la pierderea dinților.

Mulți oameni ignoră problema sângerării în timp ce se spală pe dinți. Cu toate acestea, inflamația gingiilor poate da naștere unor boli mai grave, așa că nu ezitați să consultați un medic.

Gingivita poate fi acută și cronică.

Forma acută este mai des întâlnită la copii, adolescenți, tineri sub 30 de ani. Se dezvoltă rapid, are simptome pronunțate. Gingiile sângerează puternic, sunt dureroase, se slăbesc și pot apărea ocazional mici ulcere. După tratament, se recuperează complet. Dacă nu este tratată, boala poate deveni cronică.

În cazul gingivitei cronice, nu există durere; de foarte multe ori boala continuă fără disconfort semnificativ, în timp ce gingiile își schimbă culoarea de la roz pal la roșu. Sângerarea apare în mod regulat la spălarea dinților. Poate fi însoțită de un miros neplăcut, gust metalic. Odată cu exacerbarea, gingiile devin roșii, se umflă, se simte presiunea din interior. De obicei, există o placă densă pe dinți, tartru.

De ce este periculoasă gingivita?

Gingivita poate fi ușor tratată cu asistență medicală în timp util. Cu toate acestea, dacă nu este tratată, se agravează și se poate transforma în parodontită, o boală care afectează nu numai țesuturile moi, ci și ligamentele și osul, ceea ce duce la formarea de pungi parodontale, acumularea suplimentară de bacterii, subțierea țesutului osos și pierderea dinților.

Parodontita este periculoasă nu numai pentru dinți: microbii, care intră în sânge prin țesuturile distruse, afectează alte organe interne, în principal vasele, inima și plămânii.

Simptomele gingivitei

Sângerarea gingivală este primul semn al inflamației gingivale. Sângerarea poate fi provocată cu ușurință în numeroase circumstanțe: în timpul periajului, în timpul meselor, prin mișcările buzelor, obrajilor și ale limbii.

Mai târziu apar modificări de culoare și aspect ale gingiilor. Gingia devine roșie și umflată. 

Unii pacienți acuză senzații de mâncărime, usturime gingivală sau chiar ușoare dureri ale gingiilor, mai frecvent la periaj, uneori în cursul meselor, și, foarte rar, dureri apărute în mod spontan.

Gingivita este considerată ca fiind localizată când sunt afectați mai puțin de 30% din dinții prezenți sau generalizată când gingivita implică mai mult de 30% din dinții prezenți.

Cauzele gingivitei

Gingivita este cauzată de diverse microorganisme – bacterii, viruși și ciuperci. Agenții cauzali ai bolii se găsesc adesea în cavitatea bucală a persoanelor sănătoase, dar imunitatea ridicată ajută organismul să prevină dezvoltarea procesului inflamator. Când scade imunitatea generală sau locală, se poate dezvolta gingivita.

După fiecare masă, pe dinți se formează placa. În absența sau în cazul unei igiene orale inadecvate, placa devine mai densă, iar bacteriile încep să se înmulțească activ în ea. Microorganismele patogene invadează gingiile și provoacă inflamații.

Inflamația gingivală este cel mai adesea provocată de stafilococ, streptococ, ciuperci candida, Escherichia coli. Cu toate acestea, sunt necesari factori provocatori pentru dezvoltarea bolii. Dacă o persoană are o imunitate puternică și își îngrijește în mod regulat dinții, atunci gingivita nu se dezvoltă.

Există mulți factori declanșatori care cresc riscul de a dezvolta gingivita:

  • Igiena orală precară. O placă baceriană compactată care se depune la marginea gingiei sau în pungile parodontale, rănește și infectează țesuturile moi.
  • Diabet;
  • Scăderea imunității;
  • Boli bacteriene, fungice și virale ale căilor respiratorii;
  • Fumatul. Fumul de țigară reduce nivelul imunității locale, afectează nutriția țesuturilor, salivația, acționează ca un iritant.
  • Sarcina. Gingivita sarcinii este o formă mai severă de gingivită cronică care se dezvoltă în timpul sarcinii. Această boală este cauzată, în primul rând, de modificările hormonale. Cu toate acestea, unele femei însărcinate înrăutățesc starea neglijând igiena orală. În timpul sarcinii, chiar și o iritare ușoară a gingiilor (adesea o acumulare de tartru) poate provoca o creștere excesivă, asemănătoare unei tumori, a țesutului gingival, numită gingivită hipertrofică a sarcinii. Astfel de țesuturi sângerează ușor dacă sunt deteriorate și pot interfera cu mâncatul;
  • Respirația orală. Respirația orală contribuie la uscarea gingiilor și, prin urmare, crește riscul de infecție.
  • Adolescența, menopauza. Hormonii și raportul lor în organism nu afectează în mod direct dezvoltarea bolii. Cu toate acestea, dezechilibrele hormonale pot fi un factor provocator în prezența plăcii dentare sau a lipsei unei igiene adecvate.
  • Boli de sânge.
  • Cariile avansate sunt o sursă de infecție;
  • Tratament dentar incorect efectuat – leziuni ale gingiilor, obturații incorect efectuate, lucrări protetice care sunt prea mari și rănesc gingiile, etc.;
  • Traumatismul țesuturilor moi în timpul periajului cu perii dure sau consumului de alimente solide;
  • Leziuni chimice cu medicamente, condimente fierbinți, acizi alimentari și alte substanțe;
  • Anomalii în dezvoltarea dinților, maxilarului, malocluzie
  • Boli ale tractului digestiv, infecțiile cu helminți duc la un deficit de nutrienți, vitamine, scăderea salivației și reacții imunopatologice;
  • Deficit de vitamine. În cazuri rare, gingivita poate fi cauzată de un deficit de vitamine. Deficitul de vitamina C (scorbut) poate duce la inflamarea și sângerarea gingiilor. Deficitul de niacină (pelagra) provoacă, de asemenea, boli ale gingiilor, sângerări frecvente și predispoziție la anumite infecții orale.
  • Medicamente. Utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente, cum ar fi contraceptivele orale, poate agrava inflamația gingiilor. Unele medicamente pot provoca creșterea excesivă a gingiilor, ceea ce face mai dificilă îndepărtarea plăcii. Din acest motiv, gingivita este, de asemenea, frecventă. O astfel de creștere excesivă poate fi cauzată de: difenină (administrată pentru tratamentul epilepsiei), ciclosporină (administrată de persoanele care au suferit un transplant, adică un transplant de organe) și blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina (luată pentru normalizarea tensiunii arteriale).

Oricine poate avea gingivită, deoarece agenții patogeni ai acesteia sunt bacterii destul de comune. S-a observat că copiii cu vârsta sub 6 ani sunt mai predispuși la apariția gingivitei decât adolescenții și adulții. Masticația activă traumatizează țesuturile, iar dorința copiilor de a gusta totul este contrară cerințelor de igienă.

De asemenea, s-a observat că bărbații se îmbolnăvesc mai des decât femeile. Acest lucru se explică prin particularitățile sistemului endocrin și imunitar și mai puțină atenție la îngrijirea dinților.

Persoanele care poartă proteze și aparate dentare care rănesc țesuturile cavității bucale sunt, de asemenea, expuse riscului. Medicii stomatologi recomandă curățarea temeinică a cavității bucale după mese, monitorizarea stării protezelor și aparatelor dentare și vizitarea mai frecventă a medicului dentist pentru o examinare preventivă.

Gingivita ulcero-necrotică se caracterizează prin apariția ulcerelor și a zonelor necrotice la nivelul papilelor și marginii gingiivale. Are o evolutie dificilă. Simptomatologia este pronunțată, pacienții acuzând durere severă a gingiilor precum și respirație urât mirositoare intensă. Starea generală este, de regulă, alterată. Pacientul simte slăbiciune generală, posibil o creștere a temperaturii corpului până la 39°C, o creștere a ganglionilor limfatici, dureri de cap, stare depresivă. În plus față de tratamentul standard pentru această formă, pacientului i se prescrie antibioterapie.

Cum se tratează gingivita?

Principalul motiv pentru dezvoltarea gingivitei sunt bacteriile din placa dentară. Placa moale se acumulează pe suprafața dinților, dar poate fi îndepărtată cu ușurință cu o periuță de dinți. Cu toate acestea, după 10-15 ore, se mineralizează și devine mai densă, transformându-se treptat în tartru – nu mai este posibil să o îndepărtați singuri. Astfel, se formează depozitele dure care au un efect extrem de negativ asupra gingiilor.

Clinica Omnia Dental practică o abordare integrată a tratamentului gingivitei. În prima etapă, curățarea profesională a dinților este obligatorie, urmată de recomandări pentru ca pacientul să continue tratamentul acasă – alimente, clătire, igienă.

FOLOSIM 4 DIRECȚII PRINCIPALE PENTRU TRATAMENTUL GINGIVITEI:

  • îndepărtarea plăcii dentare,
  • terapie antiinflamatoare și medicamentoasă,
  • consolidarea igienei orale,
  • schimbarea dietei.

Îndepărtarea plăcii dentare

Aceasta este chiar prima acțiune care trebuie întreprinsă. Procedura se desfășoară în cabinetul stomatologic – placa și tartrul sunt îndepărtate cu ajutorul echipamentelor cu ultrasunete, a tratamentului abraziv de aer Air Flow, precum și a instrumentelor manuale. După curățarea dinților, smalțul este lustruit și se aplică un lac ce conține fluor, care formează o peliculă la suprafață și protejează dinții de atacul bacteriilor.

După procedură, inflamația gingiilor se reduce semnificativ, umflarea și roșeața dispar. Este necesar să efectuați această procedură în mod regulat – de 1-2 ori pe an, în funcție de starea smalțului (dacă este sensibil, atunci mai rar), precum și de rata de depunere a plăcii pe dinți.

Terapie antiinflamatoare și medicamentoasă

În clinica noastră, pentru tratarea gingivitei sunt utilizate soluții si geluri cu efect dezinfectant si antiinflamator. Soluțiile se aplică sub formă de spălături gingivale, iar gelurile sunt aplicate cu ajutorul compreselor. Gelurile cresc microcirculația țesuturilor, elimină toxinele, accelerează metabolismul, elimină sângerările și opresc procesele inflamatorii.

Terapia antiinflamatoare este efectuată de pacient în mod independent, dar medicul selectează medicamente pe baza caracteristicilor individuale. Aceasta include aplicații cu unguente medicinale, clătire cu soluții antibacteriene și preparate antiseptice, precum și infuzii de plante (mușețel, eucalipt, salvie, scoarță de stejar).

Consolidarea igienei

După îndepărtarea depozitelor, pacientul trebuie să consolideze igiena cavității bucale și să aleagă mijloacele potrivite:

  • periuța de dinți trebuie să aibă peri de duritate medie (prea moale nu va face față depunerilor – poate fi utilizată numai în timpul exacerbării bolii; prea dură poate rănii gingiile),
  • pasta de dinți folosita în prezența gingivitei ar trebui să fie specială – de 1-2 ori pe an după o igienă cuprinzătoare, utilizați terapeutic, în restul perioadei – profilactic,
  • ață dentară – asigurați-vă că o utilizați după mese pentru a îndepărta mâncarea dintre dinți,
  • un irigator bucal este un dispozitiv de uz casnic care vă permite să curățați eficient spațiile greu accesibile dintre dinți. Utilizați dimineața și seara, curentul de apă poate fi direcționat și către gingii – pentru a le masa,
  • spală-te pe dinți dimineața și seara.

Schimbarea dietei

În prezența bolii gingivale, trebuie acordată atenție nutriției: ar trebui să fie variată și, cel mai important, fortificată. Pentru gingii sunt deosebit de importante vitaminele D și C, care cresc elasticitatea gingiilor și normalizează procesele metabolice din interiorul acestora. În plus, dieta ar trebui să includă fructe și legume proaspete, varză murată, care contribuie la curățarea naturală a dinților de placă.

De asemenea, bolile care pot provoca sau agrava gingivita trebuie tratate. Dacă o persoană trebuie să ia medicamente care cauzează creșterea excesivă a țesutului gingival, excesul de țesut trebuie îndepărtat chirurgical. Cu toate acestea, igiena orală personală atentă și curățarea profesională frecventă pot încetini rata de creștere a țesutului gingival și pot elimina necesitatea intervenției chirurgicale.