Care este soluția optimă: păstrarea dintelui natural sau înlocuirea sa cu un implant?

Alegerea între extracția unui dinte și inserarea unui implant sau tratarea dintelui pentru a-l salva este o decizie complexă care implică mai mulți factori clinici, financiari și individuali. Ambele abordări au avantajele și dezavantajele lor, iar decizia finală ar trebui să fie bine informată și discutată în detaliu cu medicul stomatolog.

Conservarea dinților naturali este bineînțeles preferabilă, dar este important să se ia în considerare fiecare caz individual pentru a asigura cel mai bun rezultat pe termen lung.

Fără o consultație detaliată, este dificil să se determine cu exactitate care metodă de tratament este cea mai potrivită pentru tine. Cu toate acestea, iată câteva aspecte importante de luat în considerare:

Tratarea și salvarea dintelui natural

Un caz „ideal” în care merită să lupți pentru salvarea unui dinte este atunci când condițiile generale sunt favorabile pentru un tratament de succes.

Indicații pentru păstrarea dintelui natural includ:

• Dinte cu o distrucție de până la 60% din coroana dentară, ce poate fi refăcut cu ușurință prin mijloace conservative (obturație, incrustație)
• Dinte cu o distrucție de peste 60-70% a coroanei dentare, dar a cărui rădăcină este intactă și poate fi folosită pentru instalarea unui pivot dentar ce va susține o coroană protetică
• Dinte cu o infecție localizată la vârful rădăcinii, ce poate fi tratată prin tratament de canal.
• Dinte afectat de boală parodontală, dar cu suficient țesut osos în jurul său pentru a-l susține dintele.
• Dinte mobil din pricina unui traumatism sau a bolii parodontale ce poate fi ancorat (imobilizat) de dinții vecini.
• Dinte cu canale radiculare accesibile, în cazul unui tratament de canal.
• Dinte cu sarcină fiziologică normală. Toți dinții din cavitatea bucală sunt conservați, iar dintele bolnav suportă o sarcină fiziologică normală, fără să fie suprasolicitat.
  
  

Avantajele conservării dinților proprii

• Păstrarea dintelui natural. Salvarea dintelui natural este adesea preferabilă, deoarece menține structura și funcția naturală a maxilarului. Și, bineînțeles, reprezintă cea mai biologică soluție.
• Opțiune conservatoare. Este o opțiune mai puțin invazivă comparativ cu extracția și plasarea unui implant dentar.
• Durata tratamentului. Tratamentul dintelui și restaurarea sa ulterioară se realizează mult mai rapid decât tratamentul cu implant dentar. Salvarea dintelui poate dura aproximativ două săptămâni, în timp ce tratamentul cu implant poate dura între două și șase luni până la finalizare.
• Costul tratamentului. Chiar și tratamentul dentar de înaltă calitate sub microscop este totuși mai ieftin decât implantul dentar, ceea ce îl face o opțiune mai accesibilă pentru mulți pacienți. 
• Senzație naturală. Dinții naturali, chiar și după îndepărtarea nervilor, sunt percepuți de pacient mai natural decât un implant.
• Posibilitatea de efectua tratament ortodontic. Dintele natural salvat, chiar dacă este acoperit de o coroană protetică, poate fi mutat din loc în cazul în care va fi necesar un tratament ortodontic. Implanturile dentare, pe de altă parte, nu pot fi mișcate odată ce sunt fixate.

Dezavantaje:

• Tratamentul de canal sau alte proceduri de salvare a dintelui au o rată de succes ridicată, dar nu garantată. Uneori, infecția poate reapărea.
• Dinții tratați endodontic pot necesita re-tratamente sau alte proceduri în viitor.
• Dinții tratați sunt adesea mai fragili decât cei sănătoși și pot necesita coroane protetice pentru protecție suplimentară.
  
  

Când se consideră extracția și implantul cea mai bună alegere?

Indicațiile pentru extracția dentară, în situațiile în care probabilitatea unui tratament de succes este scăzută, sunt adesea bazate pe evaluarea detaliată a stării dentare și pe diversele complicații care pot apărea.

Extracția și înlocuirea dintelui cu un implant dentar poate fi cea mai bună opțiune, mai ales în cazurile în care:

• Coroana dintelui este grav distrusă. Dintele are o structură coronară extrem de deteriorată, ceea ce face imposibilă restaurarea adecvată.
• Distrugerea semnificativă a țesutului osos. Radiografia indică o pierdere masivă a țesutului osos din jurul dintelui.
• Formă complexă a canalelor radiculare. Tratamentul de canal corect și complet efectuat este adesea imposibil în cazul dinților cu o formă complexă a canalelor radiculare.
• Canale radiculare tratate anterior. Retratarea canalelor radiculare este complexă și nu întotdeauna posibilă, ceea ce poate duce uneori la necesitatea extracției.
• Fragment de instrument rămas în canalul radicular după un tratament nereușit. Îndepărtarea corpurilor străine din canale este dificilă și rezultatele sunt incerte.
• Lipsa mai multor dinți în cavitatea bucală. Un dinte bolnav care este supus unei sarcini masticatorii crescute, devine și mai fragil și mai puțin eficient în funcție.
• Prezența unui granulom sau chist radicular de mari dimensiuni. Chisturile sau granuloamele mari care compromit structura osului și sănătatea dintelui, sunt indicații de extracție.
• Durerea periodică și oboseala pacientului față de dintele problematic. Disconfortul continuu poate justifica extracția pentru a elimina sursa durerii.
• Dintele este sever compromis și tratamentul de canal nu poate asigura o soluție pe termen lung.
• Pacientul are o infecție recurentă sau persistentă în jurul rădăcinii dintelui. Dinte grav afectat de parodontită, cu distrugerea extensivă a țesutului osos.
• Recurența infecției după tratamente anterioare de canal.

Procedura de inserare a implantului dentar

În anumite situații, un implant dentar și o coroană temporară pot fi instalate imediat după extracția unui dinte. Aceasta este adesea realizată în zona dinților frontali, pentru a minimiza impactul estetic și a asigura o funcționalitate imediată. 

Procedura tipică implică următorii pași:

1. Evaluare și planificare. Medicul dentist va efectua o evaluare completă, inclusiv radiografii și o computer tomografie, pentru a planifica poziționarea optimă a implantului.
2. Extracția dintelui. Dacă dintele este încă prezent, se va efectua extracția acestuia.
3. Inserarea implantului. Implantul dentar este inserat în osul maxilarului. În funcție de condițiile individuale, se poate atașa imediat o coroană temporară.
4. Perioada de osteointegrare. Implantul are nevoie de câteva luni pentru a se integra complet cu osul maxilarului. În această perioadă, pacientul poate purta o coroană temporară.
5. Plasarea coroanei permanente. După finalizarea osteointegrării, se va monta coroana dentară permanentă pe implant.
   
   

Avantajele alegerii tratamentului cu implanturi dentare

• Rata de succes ridicată a tratamentului. Implanturile dentare au o rată de succes foarte mare, de obicei peste 97-98%.
• Durabilitatea tratamentului. Implanturile sunt foarte durabile și pot rezista o viață cu o îngrijire adecvată.
• Rezultat previzibil. Având o rată de succes foarte mare, implanturile dentare oferă un rezultat estetic și funcțional previzibil.
• Prevenirea resorbției osoase. Implanturile ajută la menținerea structurii osoase prin stimularea osului maxilar (în timpul masticației), prevenind astfel resorbția osoasă.
• Estetică superioară. Coroanele plasate pe implanturi sunt foarte asemănătoare dinților naturali, contribuind la un zâmbet estetic plăcut.
  
  

Dezavantajele tratamentului:

1. Costuri inițiale ridicate. Implanturile dentare sunt mai costisitoare decât tratamentele tradiționale, cum ar fi tratamentele de canal și coroanele.
2. Procedură invazivă. Intervenția chirurgicală pentru plasarea implantului poate fi intimidantă pentru unii pacienți și implică riscuri chirurgicale.
3. Timp de tratament lung. Procedura de implantare necesită mai multe etape, inclusiv vindecarea osului, care poate dura câteva luni.
   
   

Alți factori de luat în considerare

• Vârsta și starea generală de sănătate a pacientului. Anumite afecțiuni medicale pot influența decizia de a opta pentru un implant (ex. diabet necontrolat, osteoporoză).
• Igiena orală a pacientului. Capacitatea pacientului de a menține o igienă orală riguroasă este esențială pentru succesul pe termen lung al ambelor opțiuni.
• Toleranța pacientului la tratamente invazive. Unii pacienți preferă să evite intervențiile chirurgicale, optând pentru soluții mai conservatoare.
• Costurile și bugetul. Disponibilitatea resurselor financiare pentru tratamente inițiale și potențiale retratamente sau intervenții chirurgicale.
  
  

Ce este mai bine, să-ți păstrezi dintele sau să-ți pui un implant? Decizia finală

Un implant este o alternativă superioară unui dinte care nu mai poate fi salvat, dar atunci când există posibilitatea de a retrata și conserva un dinte natural, acesta poate fi la fel de durabil și eficient ca un implant. Decizia finală trebuie luată în colaborare cu echipa medicală, ținând cont de complexitatea cazului și materialele disponibile.