Anumite medicamente au un impact negativ asupra mucoasei bucale și gingiilor. Am întocmit o listă cu șase medicamente care cauzează cel mai frecvent astfel de probleme.
1. Medicamentele antihipertensive
Există diverse clase de medicamente antihipertensive, unele dintre ele, precum blocanții canalelor de calciu și inhibitorii ECA, pot reduce producția de salivă. Aceasta favorizează proliferarea bacteriilor dăunătoare în gură, ducând la inflamația gingiilor – gingivita. Dacă nu este tratată, gingivita poate progresa către parodontoză, o afecțiune mai gravă în care ligamentele și osul din jurul rădăcinii dintelui sunt distruse.
Blocanții canalelor de calciu pot determina și o creștere excesivă a gingiilor. Astfel, gingia se „ridică” pe dinți, formând buzunare/pungi false unde se acumulează placa bacteriană. Aceasta creează un mediu favorabil pentru microbi, declanșând inflamații suplimentare.
2. Antihistaminicele
Similar cu antihipertensivele, antihistaminicele utilizate pentru tratarea alergiilor contribuie la apariția gurii uscate. Acest efect secundar este frecvent întâlnit la medicamentele de primă generație. Medicamentele din a doua și a treia generație, cum ar fi loratadina sau cetirizina, cauzează mai rar astfel de probleme, dar pot totuși reduce producția de salivă și, implicit, cresc riscul de complicații orale.
3. Contraceptivele orale
Medicamentele hormonale, cum ar fi contraceptivele orale, pot crește fluxul de sânge către gingii, făcându-le mai sensibile la bacteriile din gură și mai predispuse la inflamații. Unul dintre semnele inflamației gingivale este sângerarea în timpul periajului dentar. De asemenea, femeile care iau contraceptive orale pot observa înroșirea gingiilor și senzații de mâncărime, simptome ce indică o reacție inflamatorie locală.
4. Corticosteroizii
Corticosteroizii nu cauzează boli gingivale, dar pot afecta diagnosticarea acestora. Aceste medicamente au un efect antiinflamator, ceea ce poate face ca medicul dentist să nu observe semnele unei probleme în timpul examinării. Drept urmare, o afecțiune precum parodontoza poate progresa „în tăcere”, ducând la deteriorarea ligamentelor parodontale și slăbirea dinților.
În mod similar, antibioticele pot masca simptomele, complicând diagnosticarea. De aceea, este recomandat să consultați medicul dentist după finalizarea tratamentului cu corticosteroizi sau antibiotice pentru a obține o evaluare corectă a sănătății gingivale.
5. Medicamentele anticonvulsivante
Similar cu blocanții canalelor de calciu, medicamentele anticonvulsivantele pot provoca creșterea excesivă a gingiilor. Fenitoina, un medicament frecvent prescris pentru epilepsie și nevralgie, este responsabilă pentru acest efect secundar în aproximativ 30% dintre pacienți. Alte anticonvulsivante au un impact rar asupra sănătății gingiilor.
6. Unele antibiotice
Minociclina, o variantă sintetică a tetraciclinei utilizată pentru tratarea acneei și artritei reumatoide, poate provoca colorarea gingiilor. Mecanismul exact al pigmentării nu este pe deplin înțeles, dar se crede că antibioticul pătrunde în țesuturi și se leagă de colagen. Aceasta duce la formarea unui complex care, prin oxidare, capătă o nuanță gri-albastră, rezultând întunecarea gingiilor. Acest efect secundar se manifestă, de obicei, după administrarea antibioticelor la doze de peste 100 mg.
Ce e de făcut dacă apar efecte secundare?
Primul pas este să consultați specialistul care v-a prescris medicamentul. Acesta poate ajusta doza sau poate alege un alt medicament care să nu aibă aceleași efecte adverse. Dacă aceste soluții nu sunt posibile sau nu sunt satisfăcătoare, este recomandat să solicitați ajutor de la medicul dentist.
Medicul dentist vă poate oferi sfaturi utile pentru a atenua efectele secundare cauzate de medicamente. De exemplu, în caz de gură uscată, el vă poate sugera modalități de a îmbunătăți igiena orală și poate recomanda produse de îngrijire care conțin ingrediente hidratante pentru a stimula producția de salivă.
Dacă observați o creștere a gingiilor, medicul dentist poate prescrie clătiri cu antiseptice și medicamente care să încetinească creșterea excesivă a țesutului gingival. În cazurile mai severe, când există o creștere semnificativă a gingiilor, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta excesul de țesut și a restabili sănătatea gingiilor.