Se poate restaura un dinte dacă a rămas doar rădăcina?

Atunci când coroana unui dinte este distrusă complet până la nivelul gingiei, dar rădăcina este sănătoasă, extracția nu este întotdeauna singura opțiune. În multe cazuri, dintele poate fi restaurat cu ajutorul tehnicilor moderne de tratament. Restaurarea unui astfel de dinte este o alternativă valoroasă la extracție, având multiple avantaje din punct de vedere estetic, funcțional și al sănătății orale.

De ce merită salvat un dinte distrus?

Medicii recomandă, ori de câte ori este posibil, salvarea și restaurarea unui dinte deteriorat, în locul extracției și înlocuirii acestuia cu un implant dentar. Această abordare aduce beneficii semnificative atât pentru sănătatea orală, cât și pentru funcționalitatea cavității bucale. Iată câteva motive esențiale:

1. Menținerea sănătății osoase

• Dinții naturali transmit forțele masticatorii către osul maxilar, stimulând regenerarea și prevenind atrofia osoasă.
• Înlocuirea unui dinte cu un implant poate reduce această stimulare.

2. Conservarea țesuturilor înconjurătoare

• Dinții naturali susțin sănătatea gingiilor și a osului alveolar prin conectarea naturală la aceste structuri.
• Restaurarea unui dinte natural ajută la menținerea echilibrului fiziologic al cavității bucale, reducând riscul de retracție gingivală sau de alte complicații asociate cu înlocuirea sa.
  

3. Evitarea unor intervenții invazive

• Salvarea unui dinte existent este mai puțin invazivă decât extracția și instalarea unui implant, care necesită o perioadă lungă de integrare și, uneori, intervenții suplimentare, precum augmentarea osoasă.
• Restaurarea dentară este, în general, mai rapidă și implică mai puține etape clinice.
  

4. Costuri și durabilitate

• Restaurarea unui dinte natural poate fi o soluție mai accesibilă și durabilă pe termen lung, în special dacă rădăcina este sănătoasă și stabilă.
• Deși implanturile oferă o soluție excelentă pentru înlocuirea dinților pierduți, tratamentul poate fi mai costisitor și mai complex.

Chiar și cele mai avansate implanturi dentare nu pot reproduce complet complexitatea și funcționalitatea unui dinte natural. Dinții naturali au un rol unic în păstrarea sănătății osoase, a sensibilității și a echilibrului fiziologic al țesuturilor orale.

De aceea, deși implanturile dentare reprezintă o soluție modernă și de înaltă calitate pentru înlocuirea dinților pierduți, salvarea și restaurarea dinților naturali rămân, în multe situații, opțiunea preferată. Acest lucru contribuie la menținerea sănătății orale pe termen lung și la funcționarea optimă a cavității bucale.

În ce situații poate fi restaurat un dinte distrus până la rădăcină?

Restaurarea unui dinte distrus până la rădăcină poate fi realizată în anumite condiții, iar evaluarea atentă a stării dintelui este esențială. Iată principalele situații în care acest lucru este posibil:

1. Marginea coronară rămâne suficient de expusă (cel puțin 2 mm deasupra gingiei). Această distanță permite fixarea corespunzătoare a unei coroane dentare și facilitează menținerea unei igiene adecvate, evitând complicațiile ulterioare.
2. Absența inflamațiilor sau infecțiilor. Rădăcina trebuie să fie sănătoasă, fără semne de infecții foarte extinse, precum granuloame sau chisturi, care ar putea compromite succesul restaurării.
3. Rădăcina este intactă și structurată adecvat. Rădăcina trebuie să fie suficient de rezistentă pentru a susține tratamente ulterioare, cum ar fi introducerea unui pivot pentru consolidare sau aplicarea unei coroane.

Restaurarea dintelui în astfel de cazuri nu doar că păstrează funcția naturală, dar contribuie și la menținerea integrității osului maxilar și la evitarea procedurilor mai complexe, precum implanturile.

Înainte de a începe procedura de restaurare a dintelui, este esențial să se efectueze o examinare radiologică detaliată. Radiografiile oferă o imagine clară a rădăcinii dintelui, a osului înconjurător și a structurilor adiacente. Această etapă de diagnostic este crucială pentru a asigura o bază solidă pentru tratament și pentru a maximiza șansele de succes pe termen lung ale intervenției dentare.

Metode de restaurare a unui dinte distrus

Restaurarea unui dinte distrus implică instalarea unei coroane dentare, esențială pentru restabilirea aspectului, funcționalității și durabilității dintelui afectat. Pentru a asigura o fixare stabilă și o distribuție uniformă a încărcăturii masticatorii asupra rădăcinii, este necesară crearea unui suport adecvat sub coroană. Acest suport este realizat prin utilizarea unui știft sau pivot dentar.

Restaurare cu pivot prefabricat și coroană

Pivotul dentar este o structură în formă de tijă care este introdusă în canalul radicular al unui dinte. Acesta poate varia în lungime, formă și material de fabricație. În prezent, majoritatea stomatologilor preferă pivoți fabricați din fibră de sticlă. Acești pivoți sunt flexibili și durabili, ceea ce îmbunătățește calitatea tratamentului.

Procesul de restaurare a unui dinte cu pivot prefabricat și o coroană presupune următorii pași:

• Tratamentul de canal. Canalele radiculare sunt golite de conținut (pulpă dentară), dezinfectate, și obturate cu materiale special pentru o sigilare etanșă.
• Lărgirea canalelor radiculare. Acest pas constă în pregătirea canalului radicular ales pentru găzduirea pivotului, folosind instrumente speciale pentru a-l lărgi, astfel încât să capete forma și dimensiunea potrivită. Lărgirea este realizată cu grijă, pentru a nu deteriora rădăcina dintelui.
• Introducerea pivotului în rădăcină. Pivotul, care poate fi din fibră de sticlă sau alte materiale, este introdus în canalul radicular preparat. Acesta este fixat cu un material de obturație special, care asigură o aderență puternică și o bază stabilă pentru următoarele etape.
• Modelarea bontului protetic. După fixarea pivotului, se creează o structură de compozit sub formă de bont protetic care servește drept suport pentru coroana dentară.
• Instalarea coroanei. După ce bontul protetic este complet modelat, se instalează coroana dentară pe bont. Coroana este fixată cu ciment dentar special, asigurându-se că se potrivește perfect și că restabilește atât estetica, cât și funcționalitatea dintelui.

Restaurare cu pivot de laborator si coroana

Spre deosebire de un pivot prefabricat, un pivot fabricat în laborator este creat individual și este adaptat specific pentru fiecare dinte în parte. Designul pivotului constă din două părți distincte. Partea inferioară este cea care se fixează în canalele radiculare ale dintelui și urmează forma acestora. Partea superioară, situată în exterior, are aspectul unui bont protetic și va servi ca suport pentru coroana dentară ulterioară.

Procesul de restaurare a unui dinte cu pivot fabricat în laborator implică următorii pași:

1. Tratamentul endodontic. Se efectuează pentru a îndepărta pulpa dentară afectată, curățând și sigilând canalele radiculare pentru a preveni orice complicație ulterioară.
2. Prepararea canalului. Aproximativ două treimi din canalul radicular sunt preparate pentru a crea un lăcaș stabil pentru viitorul pivot.
3. Amprentarea canalului. Se ia o amprentă precisă a canalului radicular, care va fi utilizată pentru fabricarea pivotului individual în laborator.
4. Fixarea pivotului. Pivotul dentar, fabricat dintr-un material rezistent (cum ar fi metal sau zirconiu), este introdus în canal și fixat cu un material special, asigurând o stabilitate excelentă.
5. Modelarea și lustruirea bontului protetic. Bontul reprezentat de porțiunea coronară a pivotului este modelat și lustruit pentru a asigura o suprafață netedă și o adaptare perfectă pentru viitoarea coroană.
6. Crearea coroanei. Se ia o amprentă a bontului, iar coroana dentară este fabricată în laborator pentru a se potrivi perfect cu forma și culoarea celorlalți dinți.
7. Fixarea coroanei. Coroana este cimentată pe bontul protetic, restabilind funcționalitatea și estetica dintelui.

Această metodă de restaurare oferă o soluție personalizată și durabilă pentru dinte, care poate fi adaptată nevoilor și condițiilor specifice ale fiecărui pacient în parte.

Când este extracția dentară cea mai bună soluție de tratament?

Extracția unui dinte este o decizie importantă și este luată de medicul stomatolog în funcție de evaluarea stării specifice a dintelui și a necesităților pacientului. Iată când poate fi considerată extracția unui dinte ca fiind soluția cea mai bună de tratament:

Distrucția dintelui este sub nivelul gingiei cu mai mult de 2 mm. Dacă porțiunea rămasă a rădăcinii este insuficientă pentru a susține o restaurare, extracția este adesea necesară.

Existența unei fisuri pe rădăcina dintelui. O fisură extinsă a rădăcinii poate face dificilă restaurarea dintelui și poate justifica extracția.

Prezența unui focar infecțios extins în zona apexului rădăcinii. Infecțiile severe în jurul rădăcinii dintelui pot pune în pericol sănătatea generală și pot necesita extracția dintelui pentru a preveni răspândirea infecției.

Pereții rădăcinii sunt prea subțiri. Dacă rădăcina nu oferă suficientă stabilitate din cauza pereților subțiri, extracția poate fi singura soluție.

Rădăcina dintelui este fracturată. Dacă rădăcina dintelui este fracturată sau ruptă în mod ireparabil, extracția este necesară.

În cazul extracției planificate, există opțiuni pentru înlocuirea dintelui extras. Implantul dentar este una dintre cele mai durabile și estetice soluții. Implantul poate fi realizat în unele cazuri chiar în aceeași zi cu extracția, economisind timp și oferind confort imediat.
Dacă tratamentul cu implant dentar nu este o opțiune, o punte dentară poate fi utilizată pentru a înlocui dintele lipsă, ancorându-se pe dinții vecini.