Periimplantita este un proces inflamator care afectează țesuturile din jurul implantului dentar și poate duce la resorbția țesutului osos al maxilarului. În cazurile severe, este adesea necesar să se îndepărteze implantul pentru a opri dezvoltarea infecției. Este necesar ca medicul să diagnosticheze și să evalueze stadiul bolii cu precizie. Cu cât se păstrează mai mult os în jurul implantului, cu atât sunt mai mari șansele de succes ale tratamentului fără a fi nevoie de extracția implantului dentar.
Mucozita, o inflamație care precede periimplantita, este localizată doar la nivelul gingiei, fără a afecta țesutul osos. Astfel, șansele de conservare a implantului dentar rămân aproape de 100%.
Semne și simptome
În cazul mucozitei, inflamația superficială a țesuturilor se manifestă printr-o ușoară umflare, roșeață sau chiar o colorație albastră a gingiilor. Gingia poate coborî ușor de pe coroană sau de pe bontul implantului. Important de reținut este că osul nu este afectat.
În cazul periimplantitei, simptomele sunt mai pronunțate:
- Roșeața și umflarea gingiilor,
- Durere la atingerea implantului și, în stadii avansate, chiar mobilitatea acestuia,
- Scurgere purulentă, sângerare în zona implantului,
- Creșterea temperaturii corpului până la 38 de grade.
Chiar și în cazul unei ușoare inflamații a gingiilor în zona implanturilor dentare, este esențial să consultați imediat un medic. Cu cât inflamația este diagnosticată mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de a păstra implantul.
Cum se efectuează diagnosticul?
Dacă prezentați oricare dintre simptomele enumerate sau medicul însuși are îndoieli în timpul examinării de rutină, este necesară efectuarea unei radiografii. Aceasta poate fi o imagine panoramică (OPG), dar este mai bună o tomografie computerizată tridimensională, care va evalua gradul de resorbție osoasă în jurul întregului corp al implantului.
De asemenea, medicul efectuează în mod necesar o examinare vizuală și instrumentală. Este necesar să se evalueze adâncimea pungii parodontale existente. În mod normal, gingia este strâns atașată și este dificil să se „ajungă” la implant în sine, deoarece este scufundat în țesutul osos (dacă vorbim despre o structură din două piese – implant + bont protetic). Dar în caz de periimplantită, gingia se desprinde ușor, iar adâncimea pungii parodontale poate varia de la 5-6 mm sau mai mult.
De ce apare periimplantita?
Se organizează mereu simpozioane și congrese medicale pentru a discuta această problemă în creștere. Și toți sunt de acord că principalul motiv pentru care apare periimplantita sunt bacteriile.
Implanturile clasice, care sunt concepute pentru un protocol în doi pași, au o suprafață rugoasă pe toată lungimea corpului. Acest lucru se face pentru o fixare mai bună a acestora în țesutul osos – datorită prezenței microporilor, celulele osoase cresc literalmente în corpul implantului. Cu toate acestea, după inserarea implantului, în primii cinci ani, resorbția osoasă are loc până la 1-3 mm (aceasta este considerată fiziologică, iar producătorii încearcă să îmbunătățească proiectarea implanturilor pentru a reduce această problemă). Ca rezultat, suprafața aspră a implanturilor este expusă. Și, în același timp, dacă la aceasta se adaugă lipsa de igienă orală din partea pacientului, atunci o cantitate mare de placă se acumulează pe implant. Acesta este motivul principal pentru dezvoltarea periimplantitei și pierderea ulterioară a implantului.
Conform cercetărilor efectuate de Organizația Internațională de Implantologie, astăzi se disting trei motive principale pentru dezvoltarea periimplantitei:
– o igienă precară a pacientului, însoțită sau nu de o inserare incorectă a implantului;
– implanturi multicomponente cu o conexiune slabă a corpului implantului cu bontul protic, ce permite acumularea plăcii în timp; acest aspect este mai ales valabil în cazul implanturilor ieftine de calitate redusă;
– lucrări protetice incorect adaptate pe bonturi și/sau în ocluzie.
Bineînțeles, nu vorbim despre toate implanturile. Dar, din păcate, mulți producători nu iau în considerare riscurile ridicate de a dezvolta periimplantită și produc modele care cresc semnificativ probabilitatea de a dezvolta un proces inflamator. Astfel nu se poate vorbi despre o durată de viață lungă a implantului.
Principalele cauze ale dezvoltării mucozitei și periimplantitei
Cauza principală a mucozitei și a periimplantitei este acumularea microflorei patogene. În termeni simpli, ca orice inflamație, aceste probleme sunt cauzate de microorganisme comune: în principal spirochete și anaerobi gram-negativi.
În general, atât microorganismele „bune”, cât și cele patogene sunt prezente în cavitatea noastră orală. Dar numărul lor este echilibrat. În absența igienei orale zilnice predomină numărul microbilor „dăunători”, ceea ce provoacă dezvoltarea diferitelor procese inflamatorii. În cazul mucozitei inflamația este superficială, iar în cazul periimplantitei – este mai profundă.
Totuși există mai mulți factori care duc la dezvoltarea periimplantitei:
– greșelile medicului: examinarea insuficientă a pacientului; inserarea implanturilor numai pe baza unei imagini panoramice fără tomografie computerizată; pătrunderea microbilor (inclusiv prin salivă) în lăcașul realizat în os pentru implant; erori în protezare – de exemplu, supraîncărcarea masticatorie a implantului;
– greșeli din partea pacientului: nerespectarea regulilor de igienă orală; refuzul de a trata bolile cronice (în special, infecția cu HIV, diabetul zaharat); utilizarea incorectă a lucrărilor protetice; lipsa controalelor și igienizărilor regulate la medic.
Cum se efectuează tratamentul periimplantitei?
Din păcate, tratamentul periimplantitei de severitate moderată și severă nu dă rezultatele dorite. Conform analizelor efectuate de Heitz-Mayfield și Mombelli, în aproape 93% din cazuri, țesutul din jurul implanturilor este reinfectat după tratament. Adică riscul de recurență este foarte mare. Prin urmare, adesea singura soluție corectă va fi îndepărtarea implantului și efectuarea terapiei medicamentoase ulterioare.
La fel ca și tratamentul periimplantitei, tratamentul mucozitei este eficient în cazul în care se pierde doar o cantitate mică de țesut osos din jurul implantului. Decizia finală aparține medicului după efectuarea diagnosticului.
În cazul periimplantitei, metoda de tratament este doar chirurgicală, dar complexă, prin urmare constă în mai multe direcții:
– curățarea suprafeței implantului dezgolit. În primul rând se curăță suprafața expusă a implantului de 
contaminare, adică de țesuturi inflamate, granulații, placă bacterienă. Suprafața implanturilor este poroasă, deci, dacă este expusă și situată deasupra nivelului osului și al gingiilor, acumularea microflorei patogene este garantată.
Curățarea se efectuează folosind ultrasunete, laser și sistem de flux de aer. La final – tratament cu antiseptice. Multe implanturi au un strat activ, care se realizează printr-o prelucrare complexă în mai multe etape, în fabrică. Iar principala dificultate constă în faptul că atunci când suprafața implantului este igienizată, această suprafață activă poate fi deteriorată. Acesta este și unul dintre motivele pentru care tratamentul periimplantitei uneori nu dă rezultate pozitive.
– terapie antibacteriană,
– mărirea volumului osos în jurul implantului, corectarea poziției gingiei. Această etapă chirurgicală are scopul de a restabili volumul osos. După ce țesuturile inflamate (gingivale și chiar osoase) sunt îndepărtate, precum și după o bună curățare a suprafeței implantului, se efectuează adiția osoasă, după care se aplică membrane de protecție, care permit fixarea în siguranță a materialului. Trebuie remarcat faptul că tehnica de efectuare a operației depinde direct de câți pereți osoși sunt păstrați în jurul implantului. Cu cât sunt mai mulți, cu atât este mai mare șansa de a prelungi durata de viață a implantului.
– 
utilizarea membranelor din plasma sanguină a pacientului în stadiul chirurgical al tratamentului. În stadiul intervenției chirurgicale, clinica noastră folosește și membrane PRF – mase de trombocite obținute din sângele pacientului. Numeroase studii și propria noastră practică demonstrează că utilizarea membranelor chiar și în stadiul implantării este o excelentă prevenție a periimplantitei. Și atunci când tratați această complicație, plasma sanguină vă permite să accelerați procesul de regenerare a țesuturilor gingivale și osoase.
– corectarea lucrării protetice. În unele situații, periimplantita este cauzată de supraîncărcarea implanturilor instalate. Acest lucru poate apărea din mai multe motive:
- lucrare protetică efectuată incorect;
- pacientul mănâncă alimente necorespunzătoare (de exemplu, alimente foarte dure imediat după plasarea implantului);
- pacientul nu vine să corecteze proteza. După o lungă perioadă de timp purtând structuri detașabile sau o absență îndelungată a dinților, mușcătura unei persoane se schimbă. Cu ajutorul protezelor pe implanturi, o corectăm, dar o facem treptat – de aceea, în primele șase luni sau un an, proteza este corectată în mod regulat. Astfel încât să nu cauzeze disconfort la închiderea maxilarelor și la masticație și, de asemenea, să nu provoace o supraîncărcare a implanturilor.
