Pierderea de substață dură dentară nu este întotdeauna cauzată de carii sau procese inflamatorii, iar leziunile cuneiforme sunt cel mai bun exemplu în acest sens. 

O leziune cuneiformă este o deformare a suprafeței dentare întâlnită în zona în care coroana dentară se învecinează cu gingia, și are aspectul unei depresiuni în formă de V. Leziunea poate fi observată cu ușurință chiar și de un neprofesionist – zonele mate în formă de triunghi ies în evidență pe smalțul neted și lucios al dinților. Cu cât boala este mai avansată, cu atât pigmentarea defectului este mai evidentă, de la galben-albicios la maro.

Defectul seamănă la exterior cu o leziune carioasă de colet, însă nu este produsă de bacterii. Mecanismul de dezvoltare a acestei patologii este diferit și nu este pe deplin înțeles. Apariția sa este deseori asociată cu tulburările de ocluzie.

O leziune cuneiformă se poate dezvolta atât pe maxilarul superior cât și pe cel inferior, pe unul sau mai mulți dinți. Caninii și premolarii sunt cel mai adesea afectați.
Leziunile cuneiforme pot afecta pacienții de toate vârstele. Cu toate acestea, sunt mai frecvent întâlnite la persoanele în vârstă.

Leziunea se dezvoltă treptat și imperceptibil. În timp, defectul se adâncește în dentină, iar pacientul simte durere. Dacă problema continuă să fie ignorată, pierderea de substanță dură dentară se mărește, iar dintele este predispus la fractură. În stadiul acut de dezvoltare, poate avea până la 5 mm adâncime.

Există trei teorii general acceptate despre provinența leziunilor cuneiforme:
– Factori chimici. Sunt incriminați acizii agresivi din alimente și băuturi, și care perturbă ph-ul cavității bucale.
– Factori mecanici. Defectul este provocat de agresiuni externe, precum periajul interpestiv.
– Factori fizici și mecanici. Patologia se dezvoltă ca răspuns la o sarcină masticatorie necorespunzătoare.


Cauzele apariției leziunilor cuneiforme

Există multe motive posibile pentru apariția defectului în formă de V. Printre ele se numără:

Periajul agresiv al dinților. Leziunile cuneiforme pot fi efectul unui periaj efectuat incorect și cu forță excesivă. Frecvent, se asociază și cu utilizarea unor periuțe cu peri duri. Efectuat constant, un astfel de periaj poate provoca apariția pierderilor de susbstanță dură dentară localizate pe anumiți dinți sau generalizate.

Consumul frecvent de alimente și băuturi acide. În general, sunt incriminate bauturile carbogazoase și sucurile de citrice. Acidul poate coroda în timp suprafețele dentare.

Malocluzia. În acest caz, sarcina masticatorie nu este distribuită corect, iar forța excesivă se manifestă în special pe zona coletului dentar. Factori de risc suplimentari sunt bruxismul (scrâșnitul dinților), distonia mușchilor masticatori, malpozițiile dentare.

Albirea frecventă a dinților. Smalțul este distrus și prin efectuarea frecventă a procedurilor profesionale de albire (mai des de 1-2 ori pe an). De asemenea, pastele de dinți cu efect de albire nu trebuie utilizate în mod constant.

Boli ale tractului gastro-intestinal și dezechilibrele hormonale. Bolile care provoacă reflux gastro-esofagian pot slăbi smalțul ducând la formarea leziunilor cuneiforme. La pacienții cu tulburări endocrine și la femeile cu vârsta peste 40 de ani, modificările hormonale duc la pierderea calciului.

Infecțiile gingivale. Retracția gingivală, asociată bolii parodontale, expune zona de colet a dinților, zonă ușor afectată de traumatisme mecanice sau acide.

Consumul frecvent de alimente solide.

Tratamentul ortodontic realizat incorect.

Factori genetici – smalț mai slab mineralizat.

Chimioterapia din tratamentul cancerului.


Etapele dezvoltării leziunilor cuneiforme

O leziune cuneiformă se dezvoltă treptat. Se pot distinge următoarele etape ale dezvoltării procesului:

– Leziune incipientă. O zonă mică de la baza dintelui se mătuiește ușor și își pierde strălucirea. În timp, începe să se pigmenteze. 

– Leziune superficială. La baza dintelui se observă o fisură puțin adâncă. Gingiile se retrag, gâtul dintelui este expus. Mâncarea prea fierbinte sau rece este neplăcută pentru pacient, dar durerea dispare rapid.

– Etapa progresivă. Leziunea se adâncește pană la 2-3 mm, devine maroniu-gălbuie. Forma triunghiului este deja vizibilă – cele două planuri afectate ale dintelui converg într-un unghi de 45 de grade. Dinții reacționează dureros la rece, cald, la alimentele acide. Pacientul simte durere la periaj. Simte defectul ca un fel de prag la baza dintelui, unde rămân resturile de alimente moi.

– Leziune avansată. Smalțul devine mai subțire, și dentina este serios afectată. Leziunea se adâncește până la 0,5 cm. Dacă distrucția ajunge la pulpă, mănunchiul vasculonervos al dintelui se inflamează. Apare durerea paroxistică acută, dintele reacționează la temperatura și gustul alimentelor, la atingere, la procesul de masticație.


Diagnostic

Un defect cuneiform este de obicei identificat de un dentist în timpul unei examinări sau tratament de rutină. El evaluează localizarea și forma patologiei, densitatea țesutului dentar. Este important ca leziunea să nu fie confundată cu eroziunea dentară sau cu o carie superficială.

Medicul examinează starea dentară a pacientului și efectuează un test de vitalitate pentru a stabili vitalitatea dintelui afectat.

De asemenea, este important să se evalueze și ocluzia dentară.

Pentru a exclude influența bolilor somatice, medicul poate îndruma pacientul la un endocrinolog sau gastroenterolog.


Tratamentul leziunilor cuneiforme

Tratamentul leziunilor cuneiforme constă în refacerea integrității coroanei dentare. Aceasta se poate realiza prin:

Obturații dentare. Medicul îndepărtează țesuturile modificate din zona cervicală, iar în locul lor plasează un material de obturație. Pentru o estetică mai bună, se pot plasa fațete ceramice.

Fluorizare și remineralizare. Sunt proceduri utile în special în cazul leziunilor superficiale. Restabilesc conținutul de minerale din smalț, și reduc sensibilitatea dentară.

Coroane dentare. Dacă dintele este grav deteriorat și există riscul de fractură la baza coroanei, dentistul va fi obligat să instaleze o coroană protetică.


Cum să preveniți apariția unei leziuni cuneiforme?

Dacă leziunea este lăsată netratată, boala va continua să se dezvolte și dintele se va distruge. Iar metodele de tratament au dezavantajele lor, nu sunt suficient de durabile și nu garantează că patologia nu va afecta dinții adiacenți.

Pentru a evita apariția leziunilor, trebuie să țineți cont de factorii de risc, să aveți grijă de propria sănătate și de starea dinților.

Cele mai importante măsuri preventive includ:
– efectuarea unui periaj corect și constant;
– vizite regulate la cabinetul stomatologic pentru controale periodice și igienizări profesionale;
– alegerea unui ortodont de încredere;
– corectarea tulburărilor de ocluzie;
– tratarea în timp util a bolilor parodontale;
– excluderea din dietă a sucurilor carbogazoase și de citrice. Consumați alimente proaspete care conțin suficiente vitamine și minerale;
– identificarea și tratarea în timp util a bolilor tractului gastro-intestinal, ale sistemului nervos și endocrin.