Implanturile dentare au diverse lungimi și diametre, dimesiunile fiind alese în funcție de zona de implantare (anterioară sau laterală) și de volumul osos disponibil. În zona laterală sunt preferate implanturi cu diametre mai mari ce pot rezista la forțe masticatorii crescute, în timp ce în zona anterioară pot fi utilizate implanturi cu diametre mai mici. 

Cele mai utilizate implanturi sunt cele cu diametre cuprinse între 3.5 si 4.8 mm. Astfel de implanturi au fost utilizate în diverse situații clinice și s-au dovedit a fi o soluție de încredere pe termen lung. Sunt considerate implanturi de dimensiune standard, iar fracturile unor astfel de implanturi sunt extrem de rare – 2 cazuri la 1000 de implanturi instalate.

Dezavantajul implanturilor cu diametru standard este că în multe cazuri clinice maxilarul nu este suficient de gros pentru a instala implantul, sau dintele lipsă era mic, iar distanța dintre dinții vecini nu este suficientă.

În regiunea anterioară, dinții sunt destul de îngusti, iar instalarea unui implant de diametru standard va duce la pierderea papilei gingivale și la o deteriorare a esteticii.


Sunt implanturile subțiri o soluție eficientă?

Până în prezent, există încă dezbateri cu privire la cât de mult țesut osos ar trebui să fie în jurul implantului pentru funcționarea cu succes a acestuia. Majoritatea specialiștilor înclină spre o valoare de cel puțin 1 mm. Adică, pentru a instala un implant cu diametrul de 4 mm, grosimea maxilarului trebuie să fie de cel puțin 6 mm (4 mm diametrul implantului și 1 mm de os pe fiecare parte a acestuia). Acesta este motivul pentru care intervenția de implant dentar este atât de des asociată cu adiția osoasă.

Folosirea implanturilor cu un diametru mai mic (mai mic de 3,5 mm) poate evita adiția osoasă, aspect foarte util la pacientii vârstnici sau la pacienții cu afecțiuni concomitente, adică în cazurile în care intervenția chirurgicală trebuie să fie cât mai simplă. Acest lucru scurtează timpul de tratament, ușurează perioada postoperatorie și, de asemenea, reduce costul tratamentului. Cu toate acestea, există un risc potențial ca implantul mai subțire să nu reziste la sarcina masticatorie, ceea ce va duce la resorbția țesutului osos din jurul acestuia sau la fractura implantului.


Tipuri de implanturi subțiri

Implanturile dintr-o singură bucată sau monocomponente sunt implanturile care au corp comun cu bontul protetic, crescând astfel rezistența întregii structuri. Acest lucru permite plasarea unui implant mai subțire, dar creează inconveniențe pentru viitoarea proteză. Astfel de implanturi trebuie să fie cât mai paralele între ele și cât mai puțin înclinate pentru a putea fi realizată viitoarea lucrare protetică. În caz contrar, diferența de înclinare dintre implanturi poate face chiar imposibilă realizarea unei lucrări protetice. 

Implanturile din două bucăți sau bicomponente, sunt implanturile clasice, la care implantul în sine este total separat de bontul protetic. Acesta din urmă, se atașează la implant ulterior și, prin forma sa, poate compensa diferența de înclinare dintre implanturi. În prezent, există bonturi speciale numite bonturi Multi-unit care pot compensa o angulație de până la 40 de grade.


Implanturi cu diametrul mai mic de 3,0 mm (mini implanturi)

Cel mai adesea au un diametru de la 1,8 până la 2,9 mm. Studiile pe termen lung au arătat ca astfel de implanturi au o rată de succes mai mică decât implanturile cu diametre mai mari. 

Indicații pentru utilizarea lor:
– ca implanturi temporare, care sunt utilizate pentru protezarea temporară, în timp ce pacientul este supus procedurilor de adiție osoasă și instalarea de implanturi cu un diametru standard;
– ca suport pentru o proteză semifixă pe maxilarul inferior;
– pentru refacerea incisivului lateral superior sau inferior.


Implanturi cu un diametru de la 2.9 până la 3,3 mm

Sunt implanturi din două piese, care au o rată de succes ridicată. Sunt folosite pentru refacerea unui singur dinte pierdut, în cazurile în care distanța dintre dinții adicenți spațiului gol este mică și nu este posibilă instalarea unui implant mai mare. Nu sunt recomandate pentru înlocuirea dinților laterali, unde forțele masticatorii sunt ridicate.


Implanturi cu un diametru de la 3,3 până la 3,5 mm

Sunt implanturi bicomponente cu o rată de succes ridicată, și sunt utilizate în diverse cazuri clinice. Deși utilizarea lor în zonele laterale nu este contraindicată, este de preferat ca în aceste regiuni să se plaseze implanturi cu diametru mai mare de 4 mm.


Rezistența implanturilor subțiri

Forțele masticatorii mari exercitate asupra unui implant subțire duc nu numai la fracturi și fisuri ale implantului în sine, ci și la creșterea stresului asupra țesutului osos din jur, ceea ce duce la resorbția acestuia. Prin urmare, majoritatea implanturilor subțiri se recomandă a fi instalate numai în zonele în care nu există sarcini masticatorii mari.

Un implant subțire are pereții mai subțiri, și prin urmare, este mai susceptibil la deteriorarea mecanică. Acest aspect poate fi compensat prin fabricarea implantului dintr-un material mai rezistent.

Majoritatea implanturilor sunt fabricate dintr-un aliaj de titan pur (98%), care conferă atât rezistență cât și biocompatibilitate. Însă, unele companii folosesc un aliaj de titan, ce prezintă o rezistență sporită datorită adăugării de vanadiu și aluminiu în aliaj, dar care are o biocompatibilitate mai redusă.

Această problemă a fost rezolvată prin invenția aliajului Roxolid (80% titan, 20% zirconiu) de la brandul elvețian Straumann. Acest aliaj are o rezistență mult mai mare în comparație cu titanul pur, în timp ce prezintă aceeași biocompatibilitate.

Conform cercetărilor, implanturile Straumann Roxolid cu diametrul de 3,3 mm au un indicator de rezistență suficient pentru înlocuirea dinților posteriori. Utilizarea unor astfel de implanturi face posibilă în 80% din cazuri fie evitarea completă a grefei de os, fie plasarea acesteia concomitent cu instalarea implantului, ceea ce reduce, de asemenea, invazivitatea și timpul de tratament.

Este de remarcat faptul că utilizarea implanturilor subțiri are propriile sale specificități, iar în acest caz, calificările unui implantolog sunt deosebit de importante. Dacă sunt respectate toate recomandările, implanturile subțiri pot fi la fel de fiabile ca implanturile de dimensiuni standard.