Procesele inflamatorii din țesuturile parodontale duc la slăbirea aparatului ligamentar și la distrugerea osului alveolar, ceea ce determină mobilitatea și, în final, pierderea dinților. 

Imobilizarea dinților este una dintre metodele auxiliare de tratare a bolii parodontale, având ca scop fixarea dinților mobili prin legarea acestora de cei sănătoși.

Ce este imobilizarea dinților?

Imobilizarea dinților reprezintă procedura de stabilizare a dinților mobili prin diverse tehnici, astfel încât să se prevină mișcarea acestora și să se îmbunătățească funcționalitatea și stabilitatea arcadelor dentare. Aceasta metodă este folosită ca parte a tratamentului bolii parodontale, în paralel cu alte intervenții terapeutice.

„Orice mobilitate perceptibilă a dinților ar trebui să vă alarmeze. Aceasta înseamnă că aparatul ligamentar al dinților este deteriorat și slăbit. Cel mai adesea acest lucru se întâmplă din cauza inflamației cronice a țesutului parodontal, dar există și alte motive. Dacă cauzele nu sunt identificate și eliminate împreună cu un specialist, atunci există riscul de resorbție iremediabilă a ligamentelor parodontale și de pierdere a dinților.”

De ce dinții devin mobili: principalele motive

Mobilitatea dinților este o problemă serioasă care poate indica afecțiuni subiacente grave. Înțelegerea cauzelor principale este esențială pentru a lua măsuri preventive și pentru a solicita tratamentul adecvat.

Cea mai frecventă cauză a mobilității dinților este parodontoza. Această boală inflamatorie afectează întregul complex de susținere a dinților, inclusiv gingiile, suprafața rădăcinilor dentare, ligamentele parodontale și țesutul osos. Parodontoza poate duce la distrugerea treptată a acestor structuri, rezultând mobilitate dentară și, în cazuri avansate, pierderea dinților. Inflamația cronică poate fi cauzată de acumularea plăcii bacteriene și tartrului, igiena orală precară și predispoziția genetică.

Există și alți factori care contribuie la dezvoltarea mobilității dentare. 

Traumatismele dentare, cum ar fi loviturile puternice la nivelul feței sau gurii, sau bruxismul pot provoca mobilitatea dinților. Aceste accidente pot duce la deplasarea dinților sau la afectarea ligamentelor care îi susțin.

Malocluzia, sau alinierea incorectă a dinților, poate determina o distribuție inegală a presiunii în timpul masticației. Aceasta poate supraîncărca anumiți dinți, ducând la slăbirea lor și la mobilitate dentară. Problemele de malocluzie pot fi corectate prin tratamente ortodontice.

Anumite boli sistemice pot influența sănătatea parodontală și pot duce la mobilitatea dinților:

  • Persoanele cu diabet sunt mai predispuse la infecții parodontale din cauza capacității reduse de a combate infecțiile și a circulației sanguine afectate.
  • Osteoporoza reduce densitatea osoasă, afectând inclusiv osul alveolar care susține dinții.
  • Modificările hormonale, cum ar fi cele din timpul sarcinii, menopauzei sau tratamentelor hormonale, pot afecta gingiile și ligamentele parodontale, făcând dinții mai mobili.

Chiar și o obturație sau o coroană dentară artificială prea înaltă poate provoca o mobilitate dentară locală. Acestea pot modifica modul în care forțele masticatorii sunt distribuite, ducând la supraîncărcarea dinților și a țesuturilor parodontale din jur.

De asemenea, protezele care nu se potrivesc corect pot aplica presiune inegală pe dinți, contribuind la mobilitatea lor.

Importanța presiunii masticatorii în sănătatea parodontală

Presiunea masticatorie nu este întotdeauna dăunătoare; de fapt, joacă un rol esențial în menținerea sănătății parodontale. Este important să înțelegem că sarcina masticatorie adecvată are efecte benefice asupra țesuturilor din jurul dinților.

Beneficiile presiunii masticatorii

  1. Stimularea microcirculației
    – Presiunea exercitată în timpul masticației stimulează fluxul sanguin în țesuturile parodontale.
    – Aceasta creștere a microcirculației asigură o livrare mai eficientă de oxigen și substanțe nutritive esențiale către celulele din gingii și osul alveolar.
  1. Menținerea sănătății celulare
    – Cu o circulație sanguină optimă, celulele din țesuturile parodontale primesc o cantitate adecvată de oxigen și microelemente necesare pentru regenerare și reparare.
    – Presiunea masticatorie corectă contribuie la menținerea funcționalității și sănătății gingiilor și a osului alveolar.
  1. Prevenirea atrofiei osoase
    – Masticația corectă previne resorbția osoasă, menținând densitatea și structura osului alveolar.
    – Activitatea masticatorie stimulează osteoblastele, celule responsabile de formarea osului.

Condiții pentru beneficii optime

  • Dinți sănătoși. Pentru ca presiunea masticatorie să fie benefică, dinții trebuie să fie sănătoși, fără alte afecțiuni care ar putea compromite integritatea lor.
  • Gingii sănătoase. Gingiile trebuie să fie ferme și fără semne de inflamație sau boală parodontală.
  • Alinierea corectă a dinților. O mușcătură corectă și o distribuție uniformă a presiunii pe toți dinții asigură că niciun dinte nu este supraîncărcat.

De ce se face imobilizarea dinților?

Dacă țesuturile parodontale sunt deteriorate, atunci sarcina masticatorie nu face decât să înrăutățească situația – țesuturile din jurul dintelui sunt deja slăbite, și au nevoie de stabilitate pentru a se recupera (pentru aceasta, desigur, sunt utilizate mijloace suplimentare sub formă de aplicații, geluri, medicamente. care accelerează creșterea celulelor proprii ale corpului). De aceea,  balansarea rădăcinilor din timpul masticației rănește și mai mult zonele inflamate de deasupra și de sub gingii.

Prin urmare, dinții slăbiți trebuie stabilizați, adică imobilizați. Imobilizarea dinților implică utilizarea dispozitivelor speciale, cum ar fi benzile metalice sau de fibră de sticlă, pentru a fixa dinții mobili într-o poziție stabilă. Aceasta este esențială pentru a permite țesuturilor parodontale să se vindece corespunzător în timpul tratamentului principal.

Înainte de imobilizare, inflamația parodontală trebuie tratată pentru a reduce umflarea și infecția.

Se vor utiliza aplicații, geluri și medicamente pentru a accelera regenerarea celulară și a promova vindecarea.

Benzile sau alte dispozitive speciale vor fi utilizate pentru a fixa dinții mobili într-o poziție stabilă.

Procedura este comparabilă cu aplicarea unui gips pentru a imobiliza un os fracturat, permițând astfel țesuturilor să se vindece corect.

Pacientul va fi monitorizat periodic pentru a evalua progresul vindecării și eficiența imobilizării.

Este important să se continue tratamentul parodontal și igiena orală adecvată pentru a preveni reapariția inflamației.

Imobilizarea dinților este esențială pentru a preveni agravarea leziunilor parodontale și pentru a facilita vindecarea eficientă a țesuturilor inflamate. Prin stabilizarea dinților mobili, se reduce riscul de deteriorare suplimentară și pierderea dinților, asigurând astfel un tratament parodontal de succes.

Indicații și contraindicații pentru procedură

Imobilizarea, de fapt, nu are contraindicații. Chiar și prezența reacțiilor alergice poate fi rezolvată cu ușurință prin alegerea materialelor adecvate. Singura limitare este fezabilitatea procedurii. Dacă dinții sunt foarte mobili și nu mai se poate trata parodontoza (este mai ușor să îi îndepărtezi și apoi să îi înlocuiești cu implanturi), atunci nu se efectuează imobilizarea.

Indicații pentru imobilizarea dinților:

  • Mobilitate dentară cauzată de parodontoză
  • Mobilitate ca urmare a traumatismelor
  • Consolidarea rezultatelor după tratamentul ortodontic – perioadă de retenție
  • Închiderea spațiilor goale cauzate de pierderea unor dinți și imobilizarea simultană a celor mobili prin folosirea punților dentare

Cum se efectuează imobilizarea dinților?

În primul rând, înainte de imobilizare, cavitatea bucală trebuie igienizată. Acest proces include:

  • Igienă orală profesională: Placa moale și cea dură sunt îndepărtate.
  • Tratamentul cariilor și pulpitei: Cariile și pulpita sunt tratate pentru a asigura sănătatea dentară.
  • Ameliorarea inflamației acute a țesuturilor moi: Inflamațiile acute ale gingiilor sunt gestionate pentru a pregăti dinții pentru imobilizare.

IMPORTANT! Placa și tartrul de sub gingii sunt curățate printr-o procedură separată. Dar în stadiile avansate ale parodontozei, dacă dinții nu sunt mai întâi stabilizați prin imobilizare, acest lucru poate fi periculos. Acești dinți sunt adesea ținuți pe arcadă doar de tartrul dentar, care îi unește, iar dacă acesta este îndepărtat, dinții pot cădea din alveolele lor. Prin urmare, imobilizarea se aplică ÎNAINTE de igienizare.

Prin imobilizare, dinții mobili și vecinii lor sănătoși se unesc într-un singur grup, astfel încât cei din urmă oferă sprijin. Pentru aceasta sunt utilizate diverse tipuri de dispozitive. Majoritatea acestora arată ca un fir gros.

Banda de imobilizare poate fi aplicată fie deasupra suprafeței interioare a dinților (în cazul unui ușor grad de mobilitate), fie plasată într-un șanț special realizat cu o freză în smalțul dinților și acoperită cu material de obturație (recomandat pentru grade avansate de mobilitate).

Pe lângă benzi, dinții mai pot fi imobilizați și cu punți dentare.

Tipuri de imobilizare: ce materiale sunt folosite

Benzi estetice din fibră de sticlă

Imobilizarea dinților folosind benzi estetice din fibră de sticlă este o opțiune modernă și eficientă în tratamentul dinților mobili. Benzile din fibră de sticlă sunt realizate din material rezistent, dar flexibil, care este durabil și transparent. Fibră de sticlă este translucidă și de culoare albă, ceea ce o face foarte estetică și puțin vizibilă atunci când este aplicată pe dinți.

Aceste benzi sunt concepute pentru a fi fixate în șanțuri create în dinți sau direct pe suprafața acestora, fără a afecta smalțul dinților. Ele sunt ușor prelucrate pentru a asigura o aderență bună la materialul de fixare.

Fixarea se face adesea cu un compozit fotopolimerizabil, care se întărește rapid și oferă o legătură puternică între banda de fibră de sticlă și dinte.

Atelă din sârmă metalică

Atela din sârmă metalică este o opțiune tradițională și eficientă în imobilizarea dinților în diverse situații stomatologice.  Această atelă de imobilizare este realizată din oțel medical – fire subțiri răsucite sau împletite. Cu cât sunt mai multe, cu atât firul este mai rezistent la deformare și întindere.

Atela din sârmă metalică este lipită de obicei pe suprafața interioară a dinților, direct pe smalț. Este fixată folosind un material adeziv special sau cu ajutorul unui compozit fotopolimerizabil. Acest proces asigură o aderență puternică între atelă și dinte.

Acest tip de imobilizare este adesea folosit după tratamentul ortodontic pentru a stabiliza rezultatele tratamentului, sau ca atela temporară în tratamentul parodontozei. Printre dezavantaje se numără, culoarea gri a sârmei metalice care poate fi vizibilă, în special în cazurile în care există spații între dinți. Acest aspect poate fi considerat inestetic de către unii pacienți.

Șina de imobilizare din material compozit

Șina de imobilizare din material compozit este o altă opțiune utilizată în practica stomatologică pentru a imobiliza dinții în diverse situații clinice. Se folosește un compozit dentar, care este un material rezistent, dar flexibil și compatibil cu țesuturile dentare. Acest compozit este aplicat pe fața interioară a dinților afectați.

Procesul începe prin pregătirea suprafeței interioare a dintelui, astfel încât compozitul să se poată adera eficient. Medicul aplică apoi materialul compozit în straturi succesive, până când obține grosimea și lățimea potrivite pentru a forma o șină adecvată.

Șina din compozit este modelată individual pentru a se potrivi conturului dintelui și pentru a asigura confortul pacientului. Este proiectată să fie cât mai discretă posibil în interiorul gurii, pentru a nu afecta funcționalitatea sau estetica zâmbetului.

Gutiere din material acrilic 

Gutierele pentru imobilizare sunt dispozitive dentare utilizate în practica stomatologică pentru a fixa dinții într-o anumită poziție. Gutierele sunt confecționate din material acrilic dur, care este transparent pentru a permite vizibilitatea dinților sub gutieră. Acrililatul este un material durabil și ușor de curățat.

Gutierele sunt modelate individual pentru a se potrivi exact conturului dinților și a arcadelor dentare ale fiecărui pacient. Ele sunt create în laborator dentar pe baza unor amprente precise ale dinților pacientului.

Gutierele din material acrilic sunt folosite pentru imobilizarea temporară a dinților într-o poziție specifică. Ele sunt adesea utilizate în următoarele situații:

  • După tratament ortodontic. Pentru a menține dinții în poziția corectată după îndepărtarea aparatului ortodontic fix.
  • În tratamentul traumatologic. Pentru a stabiliza dinții fracturați sau afectați de traume.
  • În tratamentul parodontozei. Pentru a proteja dinții afectați și a contribui la vindecarea țesuturilor parodontale.

Gutierele sunt durabile și pot rezista presiunilor masticatorii obișnuite. Ele necesită îngrijire regulată pentru a evita acumularea de plăci bacteriene și pentru a menține igiena orală.

Punți dentare

Una dintre metodele utilizate pentru imobilizare este folosirea punților dentare. Imobilizarea dinților parodontotici cu punți dentare este o soluție eficientă pentru pacienții care suferă de mobilitatea dinților din cauza bolii parodontale. Prin această metodă, se poate preveni pierderea dinților, se poate restabili funcționalitatea normală a cavității bucale și se poate îmbunătăți estetica zâmbetului pacientului.

Avantajele imobilizării cu punți dentare:

  1. Stabilizare imediată: Puntea dentară oferă stabilitate imediată dinților parodontotici, reducând mobilitatea și riscul de pierdere a dinților.
  2. Îmbunătățirea funcționalității: Pacientul poate mesteca și vorbi mai bine, restabilind funcționalitatea normală a cavității bucale.
  3. Estetică: Punțile dentare sunt fabricate pentru a se potrivi cu culoarea și forma dinților naturali, oferind un aspect estetic plăcut.
  4. Prevenirea deplasării dinților: Fixarea dinților parodontotici previne deplasarea acestora, menținând aliniamentul corect al dinților.

Cât timp va trebui purtat sistemul de imobilizare?

Durata pentru care trebuie purtat un sistem de imobilizare depinde de severitatea problemei dentare și de recomandările specifice ale medicului stomatolog.

Imobilizare temporară

Imobilizarea temporară este folosită în situații temporare pentru a stabiliza dinții afectați de traume minore sau de parodontoza ușoară.

Această formă de imobilizare poate fi necesară doar pentru câteva luni. După aceasta, sistemul de imobilizare poate fi îndepărtat fără a deteriora dinții, fiind menit să ofere suport temporar până când țesuturile parodontale se vindecă și se întăresc.

Imobilizare permanentă

Este necesară pentru probleme dentare mai severe, cum ar fi parodontoza severă sau lipsa dinților pe arcadă.

Sistemul de imobilizare este menit să ofere o fixare pe termen lung, uneori chiar pe viață, în funcție de condițiile specifice fiecărui pacient. În general, banda de imobilizare poate fi înlocuită la intervale regulate, de exemplu la fiecare 4-5 ani sau mai des, în funcție de recomandările medicului stomatolog și de evoluția condiției dentare.

Indiferent de tipul de imobilizare, este esențial să urmați recomandările medicului stomatolog cu privire la perioadele de purtare și la întreținerea dispozitivului. Este important să mențineți o igienă orală riguroasă pentru a preveni acumularea de plăci bacteriene și pentru a proteja sănătatea generală a dinților și gingiilor.

Reguli de îngrijire după procedură

După procedura de imobilizare a dinților, dacă aveți montate benzi, ața dentară trebuie îndepărtată din produsele de igienă și trebuie înlocuită cu periuțe speciale sau cu un irigator pentru curățarea locurilor greu accesibile. În rest, regulile de îngrijire sunt complet obișnuite: periați-vă dinții dimineața și seara și, de asemenea, asigurați-vă că îndepărtați orice resturi alimentare după fiecare masă.

Avantajele și dezavantajele metodei

Avantajele imobilizării dentare:

  • Imobilizarea ajută la stabilizarea dinților afectați de mobilitate, permițându-le să se vindece într-o poziție stabilă și sănătoasă.
  • Imobilizarea este adesea utilizată pentru a sprijini tratamentul afecțiunilor parodontale, ajutând la reducerea mișcării dinților și la protejarea țesuturilor parodontale.
  • Prin imobilizare, se distribuie corect forțele masticatorii asupra dinților sănătoși din vecinătate, reducând stresul pe dinții afectați.
  • După aplicarea corectă a benzilor de imobilizare, pacienții pot continua să ducă o viață normală fără senzații neplăcute, putând să comunice, să mănânce și să efectueze igienă orală fără restricții mari.
  • În cazurile în care imobilizarea este temporară, cum ar fi în tratamentul parodontozei ușoare sau după traumatisme, benzile de imobilizare pot fi îndepărtate fără a afecta smalțul și fără senzații dureroase.

Dezavantaje ale imobilizării dentare:

  1. Necesitatea unui control riguros. Imobilizarea trebuie să fie monitorizată de un medic stomatolog pentru a se asigura că efectul este benefic și că nu apar complicații.
  2. Potențiale probleme estetice. În unele cazuri, imobilizarea poate afecta aspectul estetic al zâmbetului, în special când sunt implicați dinții frontali sau zonele vizibile ale arcadelor dentare.
  3. Posibilitatea de acumulare a plăcii bacteriene. În timp, imobilizarea poate crea zone unde se poaet acumula placă bacteriena dacă igiena orală nu este corectă.
  4. Durata tratamentului. În cazurile mai severe, imobilizarea poate necesita o perioadă mai lungă de purtare pentru a asigura vindecarea și stabilitatea dinților.

Cu toate acestea, este important să înțelegeți că imobilizarea dinților nu este întotdeauna eficientă, în special în condițiile în care există exacerbarea bolilor cronice, igiena orală deficitară sau omisiunea terapiei medicamentoase. Prin urmare, principalul dezavantaj ale metodei este fragilitatea acesteia. În caz contrar, merită luate în considerare soluții alternative, și anume, îndepărtarea dinților mobili bolnavi și înlocuirea acestora cu implanturi dentare.

Care sunt alternativele?

De fapt, imobilizarea dentară nu vindecă nimic, ci doar ține dinții pe loc pentru o perioadă de timp. Și pentru a scăpa de mobilitate, trebuie să înțelegeți cauza acesteia. Dacă este vorba de parodontoză, atunci boala poate fi vindecată și țesutul parodontal poate fi întărit folosind tratamente complexe.

În formele avansate de boală a țesutului parodontal, când inflamația este pronunțată, cea mai bună soluție este adesea îndepărtarea dinților mobili. Această măsură va opri dezvoltarea procesului inflamator și va normaliza starea atât a țesuturilor cavității bucale, cât și a întregului corp.

Odată ce dinții mobili sunt extrași, o opțiune modernă și eficientă este înlocuirea lor cu implanturi dentare. Implanturile sunt structuri metalice inserate în osul maxilarului sau mandibulei, care servesc ca baza pentru coroane dentare artificiale. Acestea oferă o soluție permanentă, durabilă și estetică pentru înlocuirea dinților pierduți, restabilind funcționalitatea zâmbetului și a masticației.