În ciuda faptului că smalțul este considerat cel mai dur țesut din corpul uman, este totuși susceptibil la stres mecanic intens. Așa apar fisurile pe smalțul dinților.
Multe persoane prezintă fisuri de diferite adâncimi pe smalțul dinților, dar majoritatea celor care au o astfel de problemă nici nu o bănuiesc. Apariția unor astfel de fisuri poate duce la o reacție în lanț și poate duce la probleme grave ale sănătății dinților. În plus, fisurile în creștere devin treptat un defect estetic semnificativ.
Fisurile dentare arată ca niște dungi subțiri, dar în timp, se pot extinde și se pot colora de la pigmenții alimentari și astfel devin destul de vizibile.
Un alt simptom specific al unei fisuri dentare este sensibilitatea dentară sau durerea, deși nu este obligatoriu ca aceasta să fie prezentă. Dacă apar senzații dureroase, acestea pot deveni deosebit de pronunțate în timpul masticației sau atunci când vă spălați dinții. Durerea acută insuportabilă este de obicei cauzată de băuturi și alimente prea calde sau, dimpotrivă, reci.
Cauzele fisurilor dentare
Fisurile apar pe dinți din cauza deteriorării mecanice, slăbirii țesuturilor dure și distribuției necorespunzătoare a sarcinii masticatorii. Astfel de defecte sunt periculoase – fără tratament, pot duce la infecții, inflamații, distrugerea ulterioară a dintelui, până la pierderea completă a acestuia.
Crăpăturile smalțului apar din mai multe motive. Uneori sunt aproape invizibile, și pot fi diagnosticate doar în cabinetul stomatologului. Dar sunt destul de frecvente situațiile când astfel de defecte provoacă o mulțime de senzații neplăcute.
Fisurile apar din diverse motive, precum:
Traumatismele. Loviturile, căderile accidentale, mușcarea sau roaderea alimentelor solide sau a diferitor obiecte (ex. creioane) pot duce la apariția fisurilor în smalțul dinților. În aceste cazuri, fisurile dentare sunt doar una dintre consecințe. Leziunile mecanice puternice duc adesea la urmări mai grave – ciobirea sau chiar ruperea dinților.
Demineralizarea smalțului. Dacă țesuturile dure pierd minerale, rezistența lor scade și se pot sparge chiar și sub stres mai mic.
Malocluzia. O ocluzie dezechilibrată provoacă o distribuție incorectă a sarcinii masticatorii. Sub o presiune puternică și constantă, coroana dintelui cedează, și astfel pot apărea fisuri pe ea.
Erorile de tratament endodontic. Prepararea incorectă a cavității de acces la camera pulpară poate cauza apariția fisurilor în stratul extern al coroanei dentare.
Bruxismul. Aceasta este o tulburare în care pacientul face mișcări inconștiente de frecare sau încleștare a dinților. Forțele excesive care se dezvoltă in timpul frecării dinților provoacă apariția fisurilor dentare.
O cauză frecventă care duce la crăparea smalțului este scăderea bruscă a temperaturii. Adică atunci când, după ce ați mâncat alimente prea fierbinți, consumați brusc băuturi prea reci sau înghețată și invers.
Factorii adverși care reduc rezistența smalțului dinților includ utilizarea frecventă a pastelor de albire, lipsa igienei orale, precum și fumatul și problemele cu echilibrul acido-bazic al cavității bucale.
Tratamentul fisurilor dentare
Fisurile dentare sunt tratate în cabinetul stomatologului. Metoda de tratament se alege ținând cont de cauzele apariției unei fisuri, localizarea acesteia, adâncimea, starea țesuturilor dure și a pulpei.
Fisurile din smalțul dinților sunt eliminate printr-un set de măsuri și proceduri. În cazul fisurilor superficiale se recomandă fluorizarea dinților – o procedură care vizează creșterea rezistenței stratului superior al smalțului, precum și îmbogățirea acestuia cu fluor, calciu și fosfor.
Fisurile mai adânci sunt reparate prin instalarea de fațete dentare – plăci ceramice subțiri care acoperă întreaga suprafață exterioară a dintelui, sau coroane dentare. Fațetele sunt puternice, durabile și plăcute din punct de vedere estetic. Se folosesc pentru restaurare dinților frontali, dacă fisurile sunt superficiale, și nu afectează pulpa.
În cazul dinților foarte sensibili se recomandă efectuarea tratamentelor de canal.
Pacientilor cu fisuri dentare li se recomandă evitarea procedurilor de albire, în special dacă este prezentă și sensibilitatea dentară.