Dinții de lapte încep în mod normal să fie înlocuiți cu cei permanenți de la vârsta de 6-7 ani. La aproximativ 14-16 ani, procesul este finalizat, toți dinții temporari fiind înlocuiți de incisivii, caninii și premolarii permanenți.

Însă, în unele cazuri, procesul de erupție al dinților permanenți poate fi perturbat și, ca urmare, o parte din dinții de lapte se păstrează la adulți.


De ce nu a căzut dintele de lapte?

Structura dinților temporari și permanenți prezintă anumite diferențe. Dinții temporari au aceeași formă ca și cei definitivi, dar au dimensiuni mai mici, iar rădăcinile lor sunt mult mai scurte. Dinții temporari sunt în număr de doar 20 de față de cei 32 permanenți, inclusiv molari de minte. 

Durata de viață a dinților temporari este, de asemenea, scurtă: rădăcinile lor încep să se resoarbă la aproximativ 2-3 ani după ce s-au format complet. Procesul de resorbție începe în imediata vecinătate a coroanelor dinților permanenți care cresc sub ei.

Cu toate acestea, se întâmplă ca mugurii dinților permanenți, din anumite motive, să nu se dezvolte. În acest caz, rădăcinile dinților de lapte se resorb cel mai adesea sub influența mugurilor dinților permanenți vecini. Dar uneori nu se întâmplă acest lucru, iar atunci dinții temporari se mențin și la vârsta adultă.

Motivele absenței mugurilor dinților permanenți pot fi diferite. Lipsa mugurilor poate fi atribuită unor caracteristici ereditare, tulburărilor metabolice sau ale activității glandelor endocrine, leziunilor oaselor maxilare, osteomielitei. Procesele inflamatorii cronice și acute ale dinților de lapte, în special parodontita netratată la timp, pot duce, de asemenea, la deteriorarea și distrugerea mugurilor dinților permanenți.

De asemenea, se întâmplă ca mugurii dinților definitivi, deși sunt formați, să se afle foarte adânc în os, fără să atingă rădăcinile dinților de lapte. Acest lucru poate fi cauzat de lipsa spațiului sau de nealinierea dintelui permanent. În aceste cazuri, dinții de lapte pot fi prezenți la adult alături de omologii lor permanenți erupți într-o poziție anormală sau rămași incluși integral în os.


Ar trebui îndepărtat dintele de lapte? Care sunt opțiunile de tratament?

Desigur, dinții de lapte la adulți creează adesea probleme. În primul rând, acești dinți sunt concepuți pentru o viață scurtă și, prin urmare, rezistența lor la carii este mult mai mică decât cea a dinților permanenți. În al doilea rând, dinții de lapte care nu cad la timp pot interfera cu creșterea dinților permanenți și pot duce la erupția lor în poziții incorecte. Totuși, acest lucru nu înseamnă că un dinte de lapte întâlnit la un adult trebuie neapărat îndepărtat. Totul depinde de fiecare caz în parte. Cel mai adesea, în cazul dinților de lapte bine conservați la adulți, medicii recomandă să rămână pe arcadă cât mai mult timp.

În orice caz, întrebarea cu privire la soarta dintelui de lapte la un adult este decisă numai după efectuarea unei radiografii. Astfel se poate observa dacă există mugurele dintelui permanent neerupt, precum și în ce măsură rădăcinile dintelui temporar sunt rezorbite. Dacă mugurele lipsește, iar rădăcinile dintelui de lapte sunt întregi, în timp ce dintele de lapte nu este mobil și arată destul de plăcut din punct de vedere estetic, atunci nu trebuie îndepărtat. Același lucru este valabil și pentru cazurile în care dintele permanent, judecând după radiografie, se află într-o astfel de poziție ce face ca erupția sa să fie imposibilă.

În cazul în care dintele definitiv este prezent, și se consideră că poate fi adus pe arcadă prin tratament ortodontic, atunci este indicat să se extragă dintele de lapte. Dacă însă, dintele permanent lipsește sau nu poate fi mutat în poziția normală, se poate lua decizia păstrării dintelui temporar atât timp cât acesta va rezista pe arcadă.

Dacă dintele de lapte este mobil iar reabilitatea sa este imposibilă, în acest caz ar trebui îndepărtat și apoi, împreună cu medicul, să decideți ce variantă de tratament este mai potrivită pentru a-l înlocui.

Dacă rădăcinile dintelui de lapte sunt întregi, dar nu sunteți mulțumit de aspectul estetic, atunci acestă poate fi acoperit cu o fațetă sau o coroană.

Deși prezența dinților de lapte la adulți este o anomalie, acesta nu este deloc un motiv să fie extrași. Însă, dacă prin menținerea sa pe arcadă, un dinte de lapte împiedică sau îngreunează erupția dintelui permanent, atunci dintele temporar trebuie extras. Același lucru este valabil și în cazul în care se dezvoltă o infecție sub rădăcina dintelui temporar, infecție ce amenință să afecteze dintele definitiv încă neerupt.