Diga dentară: ce este și când se folosește?

Cuprins

Diga dentară este o folie pătrată din latex sau nitril, subțire, cu laturile de 15 cm lungime, pe care medicii stomatologi o folosesc pentru a izola locul de intervenție (unul sau mai mulți dinți) de cavitatea bucală. Se folosește în endodonție (în tratamentul canalelor radiculare ale dinților), protetică (fixarea fațetelor, coroanelor), și odontoterapie (tratamentul cariilor).

Funcția principală a digăi este izolarea, adică împiedicarea pătrunderii salivei sau sângelui în locul de intervenție. Pătrunderea acestor fluide biologice poate duce la infectarea cu microorganisme din cavitatea bucală a canalelor radiculare sau poate afecta calitatea restaurării. De asemenea, utilizarea unei digi dentare previne riscul înghițirii sau inhalării soluțiilor și materialelor folosite în cursul tratamentului.

Diga este prinsă de un singur dinte sau un grup de dinți cu ajutorul unor cleme speciale. Astfel, dintele rămâne uscat și protejat.


Beneficiile folosirii digăi

Locul de intervenție rămâne curat și uscat. Dacă saliva sau sângele ajung pe suprafața preparată a dintelui, vor compromite atașamentul obturației sau coroanei dentare la dinte.

Reduce nivelul de contaminare cu microorganisme orale din salivă în timpul tratamentului dentar. Bacteriile ajunse pe suprafață preparată pot provoca în timp, sub obturația sau coroana dentară, apariția cariilor dentare și distrugerea dintelui.

Vizibilitate îmbunătățită a locului intervenției. Diga îndepărtează buzele și obrajii, reduce aburirea oglinzii, crește contrastul vizual. Acești factori joacă un rol important în calitatea tratamentului.

Reduce riscul de ingerare sau inhalare accidentală a materialelor de restaurare, a fragmentelor dentare sau a soluțiilor utilizate în timpul lucrului.

Previne pătrunderea soluțiilor de spălături endodontice ce pot irita gingiile și mucoasa orală (substanțe active, dezinfectante) în cavitatea bucală.

Protejează mucoasa bucală de instrumentarul ascuțit.

Confort. Unii pacienți consideră că procedurile dentare sunt mai confortabile cu ajutorul digăi, deoarece se simt mai în siguranță.

Reduce reflexul de vomă al pacientului.

Comoditate. Nu este nevoie ca pacientul să scuipe și să clătească constant gura.

Izolează limba. Multor pacienți le este greu să controleze mișcările limbii.

Scurtează timpul de tratament. Medicul poate efectua manoperele mai rapid și mai corect cu ajutorul digăi.

Funcția de deglutiție este păstrată. În circumstanțe normale, pacientul nu ar trebui să înghită în timpul procedurilor dentare, deoarece acest lucru interferează cu tratamentul. Acest lucru provoacă disconfort unor pacienți. Diga creează condiții în care înghițirea nu interferează cu munca medicului.

Ameliorează oboseala articulațiilor maxilarului și a mușchilor masticatori.


În ce situații nu se poate folosi diga dentară?

Deși diga poate fi aplicată în marea majoritate a cazurilor, există totuși cazuri în care nu poate fi folosită. Printre acestea se numără:

– Pacienții cu punțile dentare ce fac dificilă aplicarea digăi.
– Pacienții care suferă de epilepsie și/sau boala Alzheimer, precum și de tulburări neurologice și instabilitate psihică.
– Pacienți cu boli respiratorii care interferează cu respirația nazală (rinită de orice natură, sinuzită), precum și cu astm.
– Pacienți cu procese inflamatorii acute ale gingiilor
– Dinți cu carii subgingivale

În cazuri rare, diga nu poate fi aplicată din cauza caracteristicilor anatomice ale structurii maxilarului.


Diga lichidă

Diga lichidă este o substanță asemănătoare unui gel care se întărește atunci când este expusă la lumina unei lămpi stomatologice. Diga lichidă este eficientă deoarece pătrunde în spațiul interdentar, izolând complet dintele.

Înainte de aplicare, obrajii, buzele și limba trebuie îndepărtate din zona de lucru. Medicul introduce rulouri de bumbac și folosește un aspirator de salivă, astfel încât suprafața din jurul zonei de izolat să fie uscată. Apoi gelul se aplică în zona interesată.

Avantajele față de o digă convențională sunt viteza și ușurința în aplicare. Dar, în același timp, nu poate proteja buzele și gingiile și, de asemenea, nu este capabilă să împiedice pătrunderea prafului în nazofaringe. Prin urmare, diga lichidă este adesea folosită ca adjuvant la o digă convențională pentru a spori izolarea dintelui.