Medicii stomatologi apelează destul de des la obturațiile temporare. Ele sunt în special utile în tratamentul cariilor complicate, precum și după tratamentul endodontic. Cu toate acestea majoritatea pacienților nu înțeleg pe deplin necesitatea acestui tip de plombă și de ce nu se poate închide dintele direct cu o obturație definitivă.

După cum numele însuși sugerează, o obturație temporară este concepută pentru a acoperi cavitatea tratată până în momentul în care este posibilă sigilarea permanentă a dintelui. În alte cuvinte, obturația temporară este un „bandaj” pe un dinte.

Obturația sau plomba temporară protejează cavitățile tratate de salivă, germeni și resturile alimentare. În unele cazuri, o astfel de obturație are și un efect terapeutic: substanțele din compoziția sa ameliorează durerea, funcționează ca antiseptic, stimulează procesele de mineralizare etc. La sfârșitul tratamentului, obturația se îndepărtează ușor și se înlocuiește cu una definitivă.

De ce uneori dinții nu sunt obturați definitiv din prima ședință?

Obturațiile temporare sunt necesare în timpul tratamentului pe termen lung, când o singură vizită la dentist nu poate restabili pe deplin sănătatea dintelui și a țesuturilor din jur. Astfel, avem următoarele situații:

1. Când nervul este intact. 

Medicul dorește să evalueze în timp starea pulpei dentare (mănunchiul neurovascular din interiorul dintelui) după tratamentul cariilor profunde, când procesul carios a fost localizat aproape de nerv, cu sau fără deschiderea camerei pulpare. Pentru a face acest lucru, dintele este închis cu o plombă temporară și ținut sub observație timp de câteva zile/săptămâni. Dacă după perioada de observație totul este în regulă, nervul nu este inflamat (nu doare), atunci medicul înlocuiește obturația temporară cu una permanentă.

2. Când nervul a fost afectat

În cazul cariilor dentare profunde ce au pătruns în camera pulpară și au provocat inflamația nervului sau chiar moartea acestuia, este necesară efectuarea unui tratament de canal. De multe ori, medicul alege plasarea unei obturații temporare pentru a urmării pentru o perioadă evoluția dintelui și a se asigura ca nu este necesară reintervenția endodontică.

Există cazuri când dintele este prea dureros pentru a se putea efectua direct tratamentul endodontic. La acești pacienți se preferă utilizarea unei paste devitalizante. Dintele este pregătit cu sau fără anestezie, pasta este aplicată pe nerv și acoperită cu o obturație temporară. Sub influența medicamentului, fasciculul neurovascular moare iar durerea dispare. Obturația temporară este apoi îndepărtată, și se efectuează tratamentul de canal. La finalul tratamentului se plasează plomba definitivă.

3. Când există un proces infecțios în canalele radiculare și/sau sub dinte 

Această situație apare atunci când procesul infecțios a pătruns adânc în dinte și chiar dincolo de acesta – provocând pulpită, parodontită, chisturi sau granuloame în țesuturile din jurul rădăcinii dintelui.
În acest caz, nervul este mai întâi îndepărtat, canalele radiculare sunt curățate, iar în interiorul canalelor este plasată o pastă medicamentoasă. Medicul poate repeta aplicarea medicamentului de 2-3 ori în decurs de câteva săptămâni. Desigur, în acest caz, este necesară o obturație temporară pentru a păstra medicamentul în interiorul dintelui și pentru a proteja cavitatea de germeni și placă. La finalul tratamentului endodontic, obturația temporară este înlocuită cu una permanentă.

4. Când se alege plasarea unei incrustații în locul unei obturații clasice.

Incrustația dentară este indicată atunci când cavitatea din interiorul dintelui este atât de mare încât o obturație obișnuită nu va rezista mult. Se preferă, astfel, restaurarea dintelui cu un inlay ceramic (incrustație ceramică). Incrustația este creată individual în laborator, iar acest lucru nu se face de regulă într-o singură zi. Prin urmare, până la finalizarea tratamentului, dintele va fi izolat cu o obturație temporară.

Există alternative la obturațiile temporare?

Obturațiile temporare nu rezistă bine la sarcini masticatorii prelungite. De asemenea, absorb coloranții alimentari și au o culoare foarte diferită de cea a dintelui, iar forma lor este departe de a fi ideală și nu seamănă cu suprafața naturală a dintelui.

Dar nici nu este necesar să fie altfel. Avantajul este că acestea sunt materiale destul de ieftine care își îndeplinesc scopul – protejează cavitatea din dinte pentru o perioadă scurtă de timp.

Obturațiile temporare diferă între ele ca și compoziție chimică. Medicul selectează materialul potrivit, concentrându-se pe cât timp trebuie păstrată obturația în gură și cu ce medicamente va intra în contact.

Ca alternativă la obturația temporară se poate alege plasarea unei plombe din material fizionomic timp de 1-2 săptămâni, dar aceasta va mării costul tratamentului. În plus, va fi mai dificil de îndepărtat.