Contraindicațiile implantului dentar

Tratamentul cu implanturi dentare este un tratament de înlocuire a dinților pierduți. În locul dintelui natural, se introduce un implant (o rădăcină artificială) în osul maxilarului, iar pe acesta este fixată o coroană protetică. 

Ca orice intervenție chirurgicală, implantul dentar are contraindicații și limitări. Există contraindicații absolute și relative. Luând în considerare acestea, medicul reduce posibilitatea de apariție a complicațiilor după procedură.

Când este indicată instalarea implanturilor?

Absența unuia sau mai multor dinți (edentația parțială). În cazul pierderii unui singur dinte sau a doi dinți consecutivi, se va introduce câte un implant dentar în locul fiecarui dinte. Dacă nu există 3 sau mai mulți dinți la rând, nu este necesară refacerea fiecărui dinte cu un implant separat, ci este posibil să se instaleze un număr mai mic de implanturi care vor susține o punte dentară.

Absența tuturor dinților (edentația totală). Situația este întâlnită mai frecvent la persoanele în vârstă care nu au solicitat ajutor medical la timp. Medicul stomatolog poate recomanda montarea de proteze fixe sau semifixe pe 4, 6 sau mai multe implanturi.

Intoleranță la protezele mobile tradiționale. Există pacienți care nu pot suporta prezența protezelor mobile clasice în gură. Acestea le provoacă un disconfort accentuat și chiar senzație de vomă. În aceste cazuri, implanturile dentare sunt singura soluție de tratament.

Contraindicații absolute și relative

Contraindicațiile absolute sunt contraindicații care fac procedura imposibilă. Acestea includ:

– tulburări psihice caracterizate prin comportament inadecvat al pacientului;
– boli ale sângelui, organelor hematopoietice;
– tuberculoză acută;
– patologia țesutului conjunctiv;
– tumori maligne în zona capului și gâtului;
– terapie care vizează suprimarea sistemului imunitar (radioterapie, chimioterapie);
– tulburări de coagulare a sângelui;
– alcoolism cronic, dependență de droguri;
– boli ale sistemului imunitar;
– alergii la anestezic sau la titan;
– anomalii congenitale ale maxilarului care împiedică introducerea implantului;
– vârsta sub 18 ani;
– insuficiență renală.

Contraindicațiile relative includ boli și tulburări care pot fi tratate și/sau ținute sub control:

– boli venerice;
– diabet zaharat compensat;
– hepatite cronice;
– patologii endocrine;
– boli ale articulației temporomandibulare care interferează cu deschiderea gurii;
– anemie;
– infecții virale;
– fumatul excesiv;
– igienă orală deficitară;
– bruxism (scrâșnirea necontrolată a dinților);
– ocluzie dezechilibrată; 
– stres regulat, epuizare;
– boli infecțioase ale cavității bucale (gingivită, parodontită, stomatită);
– insuficiența țesutului osos.

Obstacole în calea implantării

Principalul obstacol în calea tratamentului cu implanturi dentare este atrofia osoasă a maxilarului superior sau inferior. După îndepărtarea unui dinte natural, procesul alveolar devine mai subțire în timp. Dacă volumul osos nu este suficient, implantul nu poate fi inserat deoarece nu va avea stabilitate și/sau va deveni vizibil în timp. În plus, țesuturile înconjuratoare sunt mai predispuse la infecții bacteriene. Astfel, este absolut necesară aplicarea unei grefe osoase. 

Un alt obstacol important îl reprezintă apropierea de structurile anatomice ce trebuie protejate, precum canalul madibular (nervul alveolar inferior) sau sinusurile maxilare. Intervenția trebuie planificată cu mare atenție astfel încât să se evite lezarea acestor structuri.

Prezența sinuzitei constituie și ea un inconvenient în cazul tratamentului cu implanturi dentare. Sinuzita maxilară poate complica operația, deoarece implanturile sunt situate în apropierea sinusurilor, iar bacteriile patogene se pot răspândi în țesutul maxilarului. Procesul inflamator în curs de dezvoltare poate duce la respingerea implanturilor.

Cum se explică limitările în cazul anumitor boli?

Diabet

Boala se caracterizează prin afectarea absorbției glucozei în organism, ceea ce duce la o serie de modificări ireversibile. În cazul diabetului zaharat, vasele de sânge sunt deteriorate, vindecarea rănilor este complicată, iar procesul de integrare a implantului încetinește. Țesutul osos devine din ce în ce mai subțire. Acest fapt complică și mai mult cursul operației.

Dar diabetul nu este o contraindicație absolută pentru implantul dentar. Procedura se efectuează dacă pacientul este în tratament și nivelul zahărului din sânge este ținut sub control. În acest caz, cu o cantitate suficientă de țesut osos, stomatologii aleg o metodă de implantare într-o singură etapă care nu necesită incizii de mari dimensiuni. Dar dacă diabetul a dus la afectarea organelor interne, exces de greutate, hipertensiune arterială, implantarea nu se efectuează din cauza riscului de sângerare abundentă.

Boli ale glandei tiroide

Bolile glandei tiroide duc la dezechilibru hormonal, afectează structura țesutului osos. În cazul hipertiroidismului (exces de hormoni tiroidieni), mineralizarea este inhibată, celulele nu primesc suficienți nutrienți. În cazul hipotiroidismului (cantitate insuficientă de hormoni), procesul de restructurare osoasă încetinește.

Ambele afecțiuni afectează gradul de osteointegrare și creează un risc de respingere a implantului. Dar dacă pacientul este în tratament, operația este posibilă ținând cont de starea pacientului.

Boli oncologice

În cazul tumorilor maligne, operația se efectuează doar după ce pacientul și-a revenit. Riscurile de a dezvolta complicații în cazul prezenței bolilor oncologice sunt prea mari. Intervenția chirurgicală este interzisă dacă:
– există metastaze;
– neoplasmele sunt localizate în zona feței, gâtului, capului (deteriorarea tumorii în timpul operației duce la alte metastaze);
– se efectuează chimioterapie, tratament cu radioterapie (procedura încetinește regenerarea celulară, împiedică vindecarea).

Hepatita

Hepatita este cauzată de viruși, dintre care cei mai periculoși sunt agenții cauzatori ai hepatitei B și C. Boala nu este considerată o contraindicație absolută pentru implantul dentar, ci dictează restricții. Acestea sunt asociate cu posibile complicații după implantare:
– dificultăți de oprire a sângerării (sângerarea crescută se dezvoltă pe fondul leziunilor celulelor hepatice, ceea ce duce la o scădere a concentrației factorilor de coagulare);
– riscurile de a dezvolta un proces inflamator pe fondul unui sistem imunitar slăbit.

Inserarea implantului dentar este posibilă după terapia care vizează eliminarea inflamației. Pacientului i se oferă o listă extinsă de teste pe care trebuie să le treacă înainte de procedură.

Infecția HIV și SIDA

HIV este numit virusul imunodeficienței, și atacă celulele sistemului imunitar. Ca urmare, organismul devine instabil la infecții, chiar și o răceală poate fi mortală.

Implantul dentar în cazul pacienților cu HIV este posibil doar în stadiile inițiale, dacă imunitatea pacientului este încă puternică. În etapele ulterioare ale patologiei, există un risc mare de infecție în timpul operației, care poate duce la moartea pacientului. Chiar și bacteriile comune din gură provoacă adesea inflamație.

Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă este o boală autoimună care provoacă o serie de afecțiuni patologice în cavitatea bucală:
– formarea de chisturi și goluri între dinți;
– tulburări în activitatea glandelor parotide;
– inflamația nervului trigemen;
– distrugerea țesutului osos;
– deformarea capului articulației temporomandibulare.

Poliartrita reumatoidă nu este o contraindicație absolută pentru implantul dentar, dar pacientul va trebui să fie supus unei serii de analize. Pe baza rezultatelor obținute, medicul determină dimensiunea structurilor osoase, starea țesuturilor maxilarului și concluzionează despre posibilitatea implantării. După operație, procesul de osteointegrare a implanturilor durează de la 3 luni la un an. În acest interval de timp, pacientul este supus în mod regulat la teste.

Anemia

Anemia este o afecțiune în care numărul de celule roșii din sânge (globule roșii) scade. Rezultatul este un nivel scăzut de hemoglobină, care este responsabilă pentru livrarea de oxigen către țesuturi și organe. Deoarece funcția de transport a sângelui este afectată, pot apărea complicații în timpul operației.

Evaluând starea unui pacient cu anemie, medicul acordă atenție ritmului de dezvoltare a bolii. Dacă scăderea nivelului de hemoglobină are loc lent, organismul se adaptează și nu duce lipsă de oxigen. În acest caz, intervenția chirurgicală este posibilă dacă nivelul hemoglobinei este de cel puțin 90 g/l. Odată cu dezvoltarea rapidă a anemiei, implanturile sunt plasate numai după ce pacientul și-a revenit.

Boli ale sistemului cardiovascular

Dacă o persoană suferă de patologii cardiovasculare, implantul dentar este contraindicat atunci când:
– se utilizează anestezie generală sau anestezie locală cu adrenalină;
– paientul are un stimulator cardiac instalat;
– există risc de stop cardiac, atac de cord.

Dacă pacientul suferă de hipertensiune arterială, înainte de operație, se recomandă consultul cardiologului și urmarea unei scheme de tratament pentru a scădea tensiunea.

Ce alte condiții limitează indicațiile pentru implanturi

Sarcina și alăptarea

Anestezicele și alte medicamente, radiografiile afectează negativ copilul nenăscut. De asemenea, în timpul sarcinii, sistemul imunitar este slăbit, nu poate rezista pe deplin agenților patogeni, ceea ce creează un risc de infecție.

În cazul femeilor care alăptează, medicamentele administrate pot ajunge în lapte. Astfel, substanțele toxice provoacă alergii și alte reacții nedorite la sugar.

Restricții pentru persoanele în vârstă

Pacienții în vârstă sunt trimiși în mod obligatoriu pentru examinarea stării de sănătate a organismului. Dacă persoanele în vârstă nu prezintă obstacole în calea procedurii, inserarea implanturilor nu este contraindicată, dar perioada de recuperare durează mai mult. Acest lucru se datorează încetinirii proceselor de regenerare la bătrânețe.

Implantul dentar la copii

Implanturile nu se instalează la persoanele sub 18 ani. Pe măsură ce copilul crește, oasele maxilarului cresc, dinții se schimbă. Problema introducerii implanturilor se decide atunci când pacientul împlinește vârsta de 18-22 de ani.

Implanturile dentare la fumători

Fumatul crește riscul de respingere a implantului. O țigară fumată după o intervenție chirurgicală reduce repararea țesuturilor cu 30%. Dar acesta nu este singurul pericol. La fumători rănile se vindecă încet. Acest obicei vicios duce la o întrerupere a producției de salivă. Uscăciunea se simte în mod constant în gură, gingia nu este curățată de bacterii patogene, iar riscul de infecție crește.

Diagnosticarea corectă și planificarea este cheia succesului

Pentru ca tratamentul să aibă succes, intervenția trebuie pregătită cu atenție. Un rol important în proces îl joacă examinarea pacientului pentru identificarea contraindicațiilor, posibilelor restricții.

Diagnosticul se realizează în 3 etape:

1. Examinarea inițială a pacientului include o conversație între dentist și pacient pentru anamneză, examinarea cavității bucale. Medicul informează pacientul despre obstacolele din calea procedurii, îi explică metodele de tratament al bolilor diagnosticate, particularitățile instalării implanturilor și posibilele complicații.

2. După examinare, medicul prescrie o serie de analize pacienților cu antecedente de boli care pot deveni obstacole în calea tratamentului. Acestea sunt necesare pentru a evalua starea de sănătate a pacientului, pentru a identifica boli ale organelor interne.

3. Tomografia computerizată este recomandată înainte de operație pentru un studiu detaliat al structurii oaselor maxilare. După introducerea implantului, CT-ul este necesar pentru a controla procesul de integrare, pentru a preveni complicațiile.

Dacă starea pacientului este satisfăcătoare, se elaborează un plan de tratament. Este foarte important să nu ascundeți de medic condițiile și afecțiunile care pot duce la apariția complicațiilor. Onestitatea în relația cu medicul asigură un tratament de succes și o perioadă de recuperare rapidă.