Implantul dentar este cel mai bun tratament pentru refacerea dinților pierduți. Inserarea implanturilor dentare este o intervenție chirurgicală în care țesuturile moi, terminațiile nervoase, vasele de sânge sunt deteriorate și astfel, postoperator, apar unele simptome neplăcute. Complicațiile după operație apar la 1-2% dintre pacienți, și se pot manifesta atât imediat după intervenție, cât și mai târziu.


Complicații în timpul instalării implanturilor

Protocolul clasic al procedurii este după cum urmează:
– Medicul face o incizie, și desprinde ușor gingia pentru a accesa osul.
– În os creează o gaură cu diametrul și adâncimea necesare pentru implantul ales.
– Medicul înfiletează implantul în os și îl acoperă cu un șurub de acoperire.
– Se repoziționează gingia și se aplică suturile. Țesuturile moi se vindecă în decurs de 1-2 saptamâni.

Sângerarea abundentă poate apărea în timpul intervenției chirurgicale. Cauza poate fi: o eroare medicală (care se întâmplă foarte rar), hipertensiunea sau tulburările de coagulare la un pacient care nu l-a înștiințat pe medic despre boală. Sângerarea moderată din zona de intervenție, timp de 2-3 ore, este considerată normală. Sângerările abundente care durează mai mult de 3 ore imediat după intervenție indică o complicație. Sângerări minore sunt posibile până la 7 zile.


Complicații ce apar la maxilarul superior

La maxilarul superior, uneori poate fi deteriorată podeaua sinusului maxilar. Complicația apare din cauza determinării incorecte a înălțimii creastei alveolare sau a presiunii excesive asupra instrumentului. Această complicație este extrem de rară, deoarece de obicei se efectuează în prealabil o tomografie computerizată (CT), care permite determinarea înălțimii osului maxilarului și alegerea implantului potrivit. Dacă dimensiunea osului nu este suficientă pentru a instala implantul de dimensiunea necesară, se efectuează o adiție osoasă prin procedura numită sinus lift.


Complicații ce apar la maxilarul inferior

La plasarea implanturilor pe maxilarul inferior, există posibilitatea lezării nervului alveolar inferior.

Imaginea distorsionată a dimensiunii verticale a maxilarului inferior pe o ortopantomogramă (OPG) crește riscul alegerii incorecte a dimensiunii implantului. Ca urmare, pereții canalului mandibular sunt lezați, se formează hematom intracanalar și este afectat nervul. Ulterior poate apărea o scădere a sensibilității zonei de inervație timp de 2-3 săptămâni până când cheagurile de sânge se resorb. Dacă parestezia continuă, implantul trebuie îndepărtat. Prin urmare, este important să se calculeze dimensiunea implantului nu prin OPG, ci cu ajutorul unui CT.


Complicații în perioada postoperatorie

Urmările intervenției sunt prezente la aproape toți pacienții. Acesta este rezultatul deteriorării inevitabile a țesuturilor și a introducerii unui corp străin în ele. După intensitatea reacțiilor, se poate determina dacă implanturile au fost acceptate de organism sau dacă au apărut complicații.

SIMPTOMLIMITE NORMALECOMPLICAȚII
DurereApare după terminarea efectului anesteziei. Slăbește treptat, dispare într-o săptămână.Crește în fiecare zi și nu dispare după administrarea analgezicelor.
SângerareSângerări moderate până la 2-3 ore de la intervențieSângerări abundente mai mult de 3 ore după operație sau după câteva zile
Umflătură (edem)Apare după 2-3 zile, umflarea este moderată, nedureroasă, dispare în decurs de o săptămânăFața sau obrazul este foarte umflat; umflătura crește, cu presiune, apare durere acută
Creșterea temperaturiiTemperatura trece în 2 zile, și nu depășește 38 de grade; starea generală este normalăTemperatura crește peste 38 de grade, durează mai mult de 3 zile, slăbiciune suplimentară, somnolență, scăderea apetitului
Dificultate la deschiderea guriiProvocată de edem, dispare în 2-3 zileSe menține mai mult de o săptămână, apar dureri, sângerări
HematoameMinimeExtensive, dureroase
Pierderea sensibilitățiiTrece la scurt timp după instalarea și activarea sarcinii masticatoriiDurează mai mult de o lună


Complicații în perioada de osteointegrare

Pe perioada osteointegrării implanturilor, uneori apar complicații sub formă de:
periimplantită – inflamația țesuturilor din jurul implantului, care duce la distrugerea țesutului osos, însoțită de durere, supurație;
respingerea implantului – consecințele periimplantitei, inflamației și necrozei țesutului osos se extind dincolo de zona de instalare a implantului.

Cauza complicațiilor:
– încălcarea de către pacient a regulilor de igienă orală;
– fumatul excesiv;
– starea generală de sănătate – slăbiciune a țesutului osos, boli cronice severe;
– nerespectarea tehnicii de instalare a implantului – în practică este foarte rară.


Complicații în timpul etapei protetice

Etapa finală a tratamentului cu implanturi dentare implică instalarea lucrării protetice. Pentru a face acest lucru, medicul:
– îndepărtează bontul de vindecare;
– instalează bontul protetic;
– atașează o coroană sau o proteză creată pe baza amprentelor luate anterior.

Structura protetică trebuie să fie perfect adaptată ca formă și dimensiuni dinților naturali, și, mai ales, mușcăturii. De asemenea, trebuie sa fie foarte bine adaptată pe bontul protetic. Nerespectarea acestor reguli duce la suprasolicitarea implantului, ce poate fi însoțită de pierdere osoasă și apariția infecțiilor secundare. În plus, o coroană ce nu este bine adaptată pe bontul protetic poate determina retenția de resturi alimentare și implicit formarea de placă bacteriană.


Complicații ce apar în timpul folosirii implanturilor

Complicațiile târzii apar după 6 luni de la intervenție sau mai mult.

Cauze:
– încălcarea de către pacient a regulilor de îngrijire a cavității bucale;
– exacerbarea bolilor cronice;
– erori ale medicului în selectarea protocolului de implantare, erori în etapa protetică;
– instalarea de implanturi de calitate slabă;
– modificări hormonale la femei în primele șase luni de la intervenție (menopauză, sarcină).

 Cele mai frecvente complicații:
Mucozita – manifestată prin roșeață sau sângerare a gingiilor în zona de instalare a implantului dentar.
– Periimplantita – se caracterizează prin inflamație de-a lungul graniței dintre implant și țesutul osos, și resorbție osoasă.
Sinuzita – poate fi de origine rinogenă, apoi zona implantului dentar devine un focar secundar al infecției.
– Inflamația sinusului maxilar – se poate dezvolta pe fundalul periimplantitei.
– Deteriorarea structurii protetice.


Ce contraindicații pot duce la posibile complicații

Există contraindicații absolute și relative pentru instalarea implanturilor dentare. Contraindicațiile absolute indică faptul că instalarea implanturilor este imposibilă. Ignorarea lor duce la apariția complicațiilor. Contraindicațiile absolute includ:
– boli cronice în stadiul decompensării;
– tulburări grave de coagulare a sângelui;
– probleme mentale;
– boli autoimune.

În cazul contraindicațiilor relative, intervenția se efectuează după tratament și îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului. Acestea includ:
– infecții cronice;
– atac de cord sau un accident vascular cerebral;
– perioada de sarcină și alăptare;
– riscul de bacteremie (pe fondul reumatismului, endocarditei, precum și la pacienții cu valve cardiace protetice);
– exacerbarea bolilor cronice;
– tratament medicamentos care reduce capacitatea regenerativă a țesuturilor.


Ce trebuie să faceți pentru a preveni apariția complicațiilor?

Pentru a evita complicațiile în timpul implantării dentare, trebuie să colaborați cu medicul și să respectați cu strictețe recomandările.

Sfatul unui specialist are ca scop accelerarea procesului de integrare a implantului. Dar sarcina principală este de a proteja o persoană de complicații. Recomandările medicilor, care trebuie respectate cu strictețe, sunt:
– Luați medicamentele prescrise (la timp, în dozele indicate, în perioada prescrisă).
– Păstrați igiena cavității bucale pentru a preveni infectarea țesuturilor.
– Fiți atenți la procesul de integrare a implanturilor, consultați medicul dacă apar simptome alarmante; verificați constant starea gingiilor.
– Opriți fumatul cel puțin 2 săptămâni înainte și după operație (fumatul încetinește integrarea implantului).