Bruxismul reprezintă obiceiul de a scrâșni din dinți, de a-i strânge sau împinge maxilarul înainte, fiind asociat cu dureri de cap, dureri musculare și deteriorarea dinților și a țesutului gingival. Este cunoscut și sub numele de bruxomanie.

Această afecțiune implică parafuncția mușchilor masticatori, unde sistemul nervos central nu controlează funcția musculară. Bruxismul poate afecta mușchii maxilarului, dinții și articulațiile temporomandibulare (ATM), care permit deschiderea și închiderea gurii.

Forțele exercitate în timpul bruxismului pot fi semnificative, depășind de șase ori presiunea normală aplicată dinților. Această presiune excesivă poate provoca diverse daune, de la fisuri superficiale la dinți sparți și leziuni ale restaurărilor dentare. Durerile de dinți sunt comune în rândul persoanelor afectate de bruxism, iar în cazuri severe, există riscul de pierdere a dinților. De asemenea, stresul cauzat de bruxism poate afecta țesuturile de susținere a dinților, slăbindu-le și expunându-i la riscul de deteriorare suplimentară.

Tipuri de bruxism

Bruxismul poate să apară atât în timpul zilei, cât și în timpul somnului. Scrâșnirea dinților are loc în mod similar în ambele situații, însă bruxismul în timpul zilei și cel în timpul somnului sunt considerate două condiții distincte.


Bruxismul diurn

Bruxismul diurn, sau în stare de veghe, este puternic asociat cu stresul emoțional. Această condiție determină strângerea maxilarului și scrâșnirea dinților pe parcursul întregii zile. Sentimentele intense de anxietate, stres sau furie pot duce la acest obicei, dar și concentrarea prelungită asupra unor activități poate provoca acest comportament. Bruxismul diurn adesea nu necesită tratament dacă persoana poate să își controleze obiceiurile și să le reducă efectele. Este important să se conștientizeze aceste comportamente și să se încerce tehnici de reducere a stresului pentru a gestiona bruxismul diurn.

Bruxismul nocturn

Bruxismul nocturn este caracterizat de scrâșnirea dinților în timpul somnului și poate provoca daune semnificative. Mulți oameni care suferă de bruxism în timpul nopții prezintă, de asemenea, dificultăți respiratorii în timpul somnului, cum ar fi sforăitul sau respirația neregulată. Într-un studiu, s-a constatat că mai mult de jumătate dintre copiii cu respirație neregulată au și bruxism.

Cu această formă de bruxism, persoana scrâșnește dinții în timpul somnului, fără a fi conștientă de acest lucru. Această activitate poate exercita o presiune semnificativă asupra maxilarului și a dinților. Acest lucru poate provoca dureri de maxilar, probleme dentare și dureri de cap.

Tratamentul pentru bruxismul nocturn implică adesea utilizarea unei gutiere de protecție care este purtată în timpul nopții, pentru a proteja dinții și a reduce presiunea exercitată asupra acestora. Scopul principal al protecției dentare este de a reduce uzura dinților și de a oferi o ameliorare simptomatică a durerii și disfuncției maxilarului. În unele cazuri, medicamentele, cum ar fi relaxantele musculare, pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea bruxismului nocturn.


Cauzele bruxismului

Există mai multe presupuse cauze pentru apariția bruxismului la adulți. 

Cauza psihologică acordă o mare importanță stării emoționale a unei persoane în ceea ce privește dezvoltarea bolii. Deci, factorii care conduc la dezvoltarea bruxismului pot fi următorii: stres cronic; stres psiho-emoțional ridicat; tulburări sociale; stări afective frecvente.

Persoanele supuse unui stres psiho-emoțional ridicat experimentează tensiuni, ceea ce duce la spasme musculare involuntare în timpul somnului. Dar este important să înțelegem că și pacienții cu „o gândire pozitivă” pot suferi de această boală.

Cauza neurogenă se referă la perturbarea sistemului nervos central și periferic. Acest lucru duce la tulburări neurologice și de mișcare, spasme musculare. Această cauză este confirmată de faptul că, alături de bruxism, sunt adesea observate tulburări de somn (apnee, sforăit, somnambulism); tremur, epilepsie, enurezis – udarea patului. Tensiunea musculară tonică poate fi asociată și cu afectarea nervului trigemen.

Cauza dentară se bazează pe presupunerea că bruxismul se dezvoltă ca urmare a tulburărilor structurale și funcționale ale dentiției. Acestea includ următoarele:

– mușcătură (ocluzie) dezechilibrată;
– poziția incorectă a dinților;
– dinți supranumerari;
– dinți înghesuiți;
– pierderea dinților;
– proteze și lucrări protetice adaptate incorect în înălțime;
– obturații înalte;
– tulburări ale articulației temporomandibulare.

Afecțiunile dentare duc la o distribuție inegală a sarcinii masticatorii și, prin urmare, mușchii masticatori nu funcționează corect. Suprasolicitarea acestora duce la apariția spasmelor nocturne.

Conform teoriei osteopatice, contracția musculară este o încercare a sistemului neuromuscular de a elimina blocarea suturilor craniene, de a restabili ritmul cranio-sacral. Acesta poate fi rezultatul traumei la naștere, malocluziei și defectelor de postură, bolilor coloanei cervicale etc.

Alte teorii despre originea bruxismului nu sunt acceptate pe scară largă, dar unii cercetători au legat această problemă de respirația nazală afectată, boala de reflux gastroesofagian, parazitoze, și alți factori.

În orice caz, cauzele bruxismului la adult pot fi diferite, deci sunt dificil de identificat fără un diagnostic cuprinzător.


Semne și simptome

Un episod de bruxism nocturn durează aproximativ 10 secunde. Numărul de episoade poate varia, pot apărea în fiecare seară sau din când în când. Scrâșnitul dinților este un simptom caracteristic, dar pacientul însuși rar își dă seama de acest lucru, deoarece somnul nu este întrerupt.

Semnul caracteristic bruxismului este abraziunea dinților, care devin mai mici în înălțime.

Alte simptome care însoțesc bruxismul sunt:

– durere la nivelul maxilarului; 
– sensibilitate sau durere dentară;
– dureri de cap sau migrene;
– dureri musculare;
– ameţeală;
– somnolenţă.


De ce este bruxismul periculos?

În cazul bruxismului, tratamentul ar trebui să fie prompt. În procesul de scrâșnire, atât incisivii, cât și molarii se freacă puternic unul de celălalt. Dacă boala se manifestă de o lungă perioadă de timp, pot apărea abraziunea patologică a smalțului dinților, sensibilitatea crescută a dinților, fisuri ale coroanelor dentare, și cavități în formă de pană la baza dinților, imediat deasupra gingiei. Cu timpul se pot produce chiar și fracturi ale coroanelor dentare.

Trauma permanentă asupra țesuturilor parodontale poate duce la dezvoltarea bolii parodontale, slăbirea și pierderea dinților. Durata de viață a obturațiilor (plombelor) și a lucrărilor protetice la pacienții cu bruxism este mai scurtă din cauza stresului mecanic ridicat. 

Consecință a bolii poate fi și disfuncția articulației temporomandibulare, însoțită de durere la nivelul maxilarului și gâtului, hipertrofie a mușchilor masticatori.

Traumatismele frecvente asupra țesuturilor moi ale cavității bucale pot duce la boli inflamatorii: gingivită, parodontoză, stomatită.

Bruxismul este o contraindicație pentru unele tipuri de tratament dentar, inclusiv fațete, aparate dentare, lucrări protetice din ceramică integrală și altele.


Metode de diagnostic

Diagnosticul bruxismului se pune pe baza simptomelor raportate de pacienți, precum și pe evaluarea directă a semnelor în urma unui examen vizual de rutină.

O metodă de diagnosticare obiectivă a bruxismului este utilizarea Brux Checker. Acestea sunt gutiere speciale care sunt dezvoltate pe baza amprentelor maxilarului pacientului. Brux checker trebuie pus în gură înainte de a merge la culcare și îndepărtat dimineața, și prezentat clinicii pentru analiză. Dispozitivul bucal „imprimă” comportamentul dinților în timpul somnului, iar urmele rezultate oferă medicului informații despre mișcarea maxilarului pe timp de noapte, contactul dinților.

De asemenea, cu ajutorul unor echipamente speciale, medicul poate verifica activitatea potențială a mușchilor maxilo-faciali. Metodele de electromiografie și polisomnografie permit înregistrarea activității patologice a mușchilor masticatori și confirmarea diagnosticului de bruxism.

Dar pentru a înțelege pe deplin cauzele, de regulă, este necesara si colaborarea cu medici de alte specialități.


Cum se tratează bruxismul

În funcție de cauza bolii, medicul prescrie un tratament, care constă din două etape: în prima etapă este necesară eliminarea cauzei, iar în a doua etapă – corectarea consecințelor. 

Tratamentul complex pentru bruxism poate include medicamente, psihoterapie, fizioterapie și tratamente dentare. Această abordare este cea mai eficientă.

Medicul va dezvolta o schemă de tratament bazată pe severitatea tulburării. Este foarte importantă identificarea cauzelor pentru a alege tratamentul adecvat.

În cazul influenței factorilor psihologici, baza tratamentului este terapia cognitiv-comportamentală: stăpânirea de către pacient a metodelor de relaxare și autocontrol, antrenamente psihoterapeutice, artoterapie etc.

Terapia medicamentoasă vizează reducerea activității convulsive a mușchilor. Principalele grupuri de medicamente includ:

– preparate de magneziu și calciu;
– vitamina B;
– sedative ușoare;
– hipnotice etc.

Tratamentul bruxismului cu toxină botulinică. Injecțiile cu toxină botulinică blochează impulsurile nervoase care intră în mușchi, si reduc spasmele involuntare. Efectul preparatelor cu toxină botulinică este inconsistent – după câteva luni, injecțiile se repetă. Este important să înțelegem că acesta este, mai degrabă, un mod de a face față simptomului. Injecțiile nu ajută la eliminarea cauzelor bolii.

În unele cazuri, tratamentul osteopatic poate fi recomandat: terapie manuală, masaj, încălzirea mușchilor cu comprese, biostimulare cu laserul.

Abordarea dentară constă, conform indicațiilor, din următoarele proceduri:

– șlefuirea selectivă a dinților;
– corectarea mușcăturii prin purtarea de aparate dentare;
– refacerea integrității danturii: lucrări protetice și implanturi dentare.

În absența patologiilor sistemului dentoalveolar, se fac gutiere de silicon sau material plastic, ceea ce face posibilă prevenirea consecințelor bruxismului la adulți.

Tratamentul complex al bruxismului poate dura de la câteva luni la 2-3 ani. 

Pentru a preveni apariția bruxismului, trebuie să acordați suficientă atenție dinților: vizitați medicul dentist cel puțin de două ori pe an, înlocuiți dinții lipsă, de preferat cu implanturi dentare, evitați situațiile stresante și monitorizați-vă sănătatea în general.