Bontul protetic pentru implantul dentar. Ce este?

Puțini oameni știu ce este un bont protetic și ce rol joacă acesta în tratamentul cu implanturi dentare, deși el este responsabil pentru integritatea întregii structuri protetice.

Ce este un bont protetic?

Bontul protetic aferent unui implant dentar este un element de legătură, care la un capăt este atașat la implant, iar la celălalt capăt servește ca suport pentru coroana dentară.

Implantul în sine este un șurub fabricat din titan sau zirconiu, ce este înșurubat în osul maxilarului pentru a înlocui un dinte pierdut. Acesta înlocuiește rădăcina dentară, iar porțiunea coronară a dintelui este înlocuită de o coroană protetică, care poate fi realizată din diverse materiale: metalo-ceramică, ceramică integrală sau zirconiu. Bontul protetic ajută la conectarea celor două componente între ele.

Fiecare sistem de implanturi are propriul set de bonturi prefabricate. Cu cât alegerea de configurații și dimensiuni ale bonturilor este mai variată, cu atât este mai ușor pentru medic să rezolve diverse situații clinice. Sistemele de implanturi premium oferă o gamă largă de aceste componente esențiale, adaptate pentru orice situație, fiind astfel de preferat. Prin urmare, medicul alege adesea un sistem de implant în funcție de posibilitățile de protezare oferite de un anumit producător.

La fel de important este gradul de acuratețe și fiabilitate a conexiunii dintre bont și implant. Aceasta este comparabilă cu un set de construcție, ale cărui părți trebuie să se potrivească perfect între ele. Durata de viață a întregii structuri depinde în mare măsură de această potrivire. În general, cu cât sistemul este mai simplu și mai accesibil din punct de vedere fianciar, cu atât apar mai multe defecte și inconsecvențe în design.

De reținut! Conexiunea solidă dintre implant și bont este esențială pentru durabilitatea și stabilitatea lucrării protetice. Atunci când bontul devine slăbit sau își pierde stabilitatea, pot apărea mai multe probleme. În primul rând, acest lucru poate cauza disconfort sau durere pentru pacient, afectându-i capacitatea de a mesteca și de a vorbi corect. În plus, slăbirea bontului poate crea un mediu propice pentru inflamații și infecții în jurul implantului, ceea ce poate duce la pierderea completă a acestuia. Această situație necesită intervenții suplimentare și, eventual, o nouă procedură de implantare.

Tipuri de bonturi

Fiecare producător de implanturi produce și bonturi pentru implanturile sale. Acestea sunt produse avansate, și se disting prin tehnologie și calitate înaltă. Sunt însă și companii care produc bonturi din aliaje mai ieftine. Producția lor nu este la fel de precisă și calitatea este mai scăzută. Și există, de asemenea, și bonturi customizate, care sunt realizate cu forme și dimensiuni potrivite unui caz specific. 

Există multe variații ale bonturilor protetice. Bonturile pot fi clasificate în funcție de mai mulți parametri.

După materialele din care sunt fabricate

Bonturile protetice sunt fabricate din mai multe materiale, fiecare având caracteristici specifice care le fac potrivite pentru diverse aplicații. Principalele materiale utilizate pentru fabricarea bonturilor protetice sunt:

1. Titan: Titanul este cel mai frecvent material utilizat datorită biocompatibilității sale excelente, durabilității și rezistenței la coroziune. Este ideal pentru folosirea în zonele posterioare ale gurii, unde forțele masticatorii sunt mai mari.
2. Zirconiu: Zirconiul este un material ceramic care oferă o estetică superioară, fiind de culoare albă și având proprietăți excelente de integrare cu țesuturile gingivale. Este adesea folosit în zona frontală a gurii, unde aspectul estetic este foarte important.
3. Aliaje de aur. Deși mai puțin frecvent utilizat în prezent, aurul este un material tradițional pentru bonturi datorită biocompatibilității și ușurinței de prelucrare. Cu toate acestea, costul ridicat și culoarea sa galbenă îl fac mai puțin popular comparativ cu alte materiale moderne.
4. PEEK (Poli-eter-eter-ceton). Un material plastic avansat, PEEK este utilizat în unele cazuri datorită biocompatibilității și elasticității sale. Este folosit mai ales pentru bonturi temporare sau în cazuri speciale.
5. Hibrid. Un bont protetic hibrid este un tip special de bont folosit în implantologia dentară, care combină avantajele a două sau mai multe materiale pentru a crea o structură optimă atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic. Aceste bonturi sunt proiectate pentru a oferi o soluție versatilă și eficientă în tratamentele protetice pe implanturi.

Fiecare material are avantajele și dezavantajele sale, iar alegerea materialului potrivit depinde de necesitățile clinice specifice pacientului, de poziția bontului în cavitatea bucală și de preferințele estetice.

După metoda de fabricare

După metoda de fabricare, bonturile protetice se clasifică în două categorii principale: bonturi prefabricate și bonturi personalizate.

1. Bonturi prefabricate. Acestea sunt produse în masă și vin într-o varietate de dimensiuni și forme standardizate, fiind utilizate în funcție de necesitățile clinice. Sunt mai accesibile din punct de vedere financiar și pot fi utilizate rapid, însă nu oferă întotdeauna cea mai bună adaptare pentru toate cazurile clinice.
2. Bonturi personalizate. Bonturile personalizate reprezintă o soluție adaptată specific fiecărui pacient, beneficiind de tehnologii avansate de scanare și modelare 3D. Acestea asigură un aspect estetic superior, fiind ideale pentru zonele cu cerințe estetice ridicate. Chiar dacă necesită mai mult timp și sunt mai costisitoare , oferă avantaje semnificative în funcționalitate și estetică.
   Un bont personalizat, realizat într-un laborator dentar, este perfect adaptat caracteristicilor anatomice ale dintelui, beneficiind de tehnologia CAD/CAM. Cu toate acestea, această metodă are și un dezavantaj. Nici cel mai modern laborator dentar nu poate concura cu producția industrială, care beneficiază de investiții semnificative. Fabricile produc bonturi cu o compatibilitate ideală cu implanturile, un lucru care nu poate fi întotdeauna realizat într-un simplu laborator.

3. Bonturi prefrezate. Bonturile prefrezate sunt bonturi speciale fabricate din titan. Partea inferioară, baza care se atașează la implant, este gata de utilizare, fiind prelucrată într-o fabrică pentru a asigura o conexiune optimă cu implantul. Partea superioară nu este prelucrată, permițând tehnicienilor dentari să o modeleze personalizat în laboratorul propriu. Această abordare oferă posibilitatea de a crea bonturi personalizate dintr-o singură piesă de titan, menținând în același timp calitatea conexiunii și eficacitatea restaurării.

Bonturile protetice prefabricate sunt disponibile în mai multe tipuri, fiecare fiind proiectat pentru a răspunde unor necesități specifice în tratamentul pe implanturi dentare. Iată câteva dintre principalele tipuri de bonturi protetice prefabricate:

1. După design:
   • Bonturi drepte. Folosite atunci când implantul este plasat într-o poziție ideală și paralelă cu ceilalți dinți.
   • Bonturi angulate. Au un unghi specific (de obicei 15° sau 25°) pentru a compensa poziționarea neideală a implantului.
   • Bonturi multi-unit. Utilizate pentru sprijinirea punților dentare sau protezelor hibride, asigurând un sprijin stabil și distribuit uniform.
   • Bonturi cu bilă. Acest tip de bont are un cap în formă de bilă de titan pe care este atașată o proteză detașabilă. Spre deosebire de alte metode de fixare, bonturile sferice sunt mai accesibile, ceea ce determină popularitatea lor ridicată în rândul pacienților.

2. După tipul de conexiune:

1. • Conexiune internă. Asigură o stabilitate ridicată și o distribuție optimă a forțelor masticatorii.
   • Conexiune externă. Mai ușor de utilizat, dar poate oferi o stabilitate mai mică în comparație cu conexiunile interne.

Fiecare tip de bont prefabricat are aplicații specifice în funcție de nevoile clinice și estetice ale pacientului, precum și de preferințele și experiența medicului dentist.

După timpul de utilizare

Bonturile protetice pot fi clasificate după timpul de utilizare în două categorii principale:

1. Bonturi temporare. Aceste bonturi sunt utilizate pe o perioadă scurtă, de obicei în timpul fazei de vindecare a implantului sau până la finalizarea și instalarea bontului definitiv și a coroanei protetice. De obicei sunt fabricate din materiale mai puțin costisitoare. Bonturile temporare permit o adaptare funcțională și estetică temporară a restaurării protetice și protejează implantul în timpul vindecării. Sunt utilizate pentru câteva săptămâni sau luni, în funcție de timpul necesar vindecării și realizării bontului definitiv.

2. Bonturi definitive. Aceste bonturi sunt destinate utilizării pe termen lung și sunt parte integrantă a restaurării finale. Sunt fabricate din materiale durabile și biocompatibile, cum ar fi titanul sau zirconiu. Asigură o funcționalitate și estetică optimă pe termen lung. Bonturile definitive sunt proiectate pentru a suporta forțele masticatorii și pentru a se integra armonios cu țesuturile gingivale.

Astfel, în funcție de durata utilizării, bonturile protetice se împart în aceste două categorii principale, fiecare având rolul său specific în tratamentul cu implanturi dentare.

Cum se fixează coroana dentară pe bontul protetic?

Există două metode de fixare a coroanei dentare de implant:

Fixarea coroanei prin cimentare

• Proces: Bontul protetic este înșurubat în implant, iar coroana este plasată deasupra acestuia și cimentată în poziție.
• Avantaje:
  • Estetică: Nu există șurub vizibil în coroană.
  • Confort: Coroana poate fi mai ușoară și mai confortabilă pentru pacient.
• Dezavantaje:
  • Excesul de ciment din timpul fixării coroanei pe implant poate fi un factor ce contribuie semnificativ la dezvoltarea periimplantitei. Acest exces de ciment poate să se strecoare sub gingie și să formeze o peliculă subțire, care poate duce la inflamație și deteriorarea țesutului osos din jurul implantului. Această condiție poate progresa rapid și poate duce la pierderea implantului și a țesutului osos asociat. De aceea, controlul riguros al excesului de ciment și o tehnică corectă de cimentare sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor asociate cu periimplantita.
  • Îndepărtarea poate fi dificilă și poate duce la distrugerea coroanei.
  • Cimentul poate să cedeze în timp, ducând la slăbirea fixării.

Fixarea coroanei prin înșurubare

• Proces: Fixarea coroanei prin înșurubare implică pre-conectarea coroanei și a bontului în afara cavității bucale. Această structură este apoi atașată de implant cu un șurub care trece printr-un orificiu prestabilit în coroană. În final, orificiul din coroană este închis cu un material compozit pentru a obține un aspect estetic plăcut și pentru a evita intrarea bacteriilor sau a resturilor alimentare. Acest proces oferă o alternativă la fixarea coroanei prin cimentare și poate fi preferată în anumite situații clinice sau pentru a evita riscul de acumulare a cimentului sub gingie.
• Avantaje:
  • Reversibilitate: Îndepărtarea este mai ușoară și nu necesită distrugerea coroanei.
  • Stabilitate pe termen lung: Conexiunea șurubului poate fi mai sigură și mai stabilă pe termen lung.
• Dezavantaje:
  • Estetică: Există întotdeauna o gaură în coroană prin care este introdus șurubul și care trebuie închisă cu compozit. Estetica poate suferi puțin din această cauză. În plus, orificiul pentru șurub poate fi amplasat pe muchia incizală (în aceste zone este posibilă ciobirea frecventă a compozitului care acoperă „găura”) sau suprafața frontală a dinților frontali (în acest caz va exista să fie un eșec clar în estetică).
  • În cazul punților lungi sau totale susținute de implanturi, chiar și mici inexactități pot fi problematice. Fixarea cu șuruburi poate masca aceste inexactități, oferind medicului impresia falsă că totul se potrivește perfect. În realitate, această „tracțiune” a scheletelor coroanelor către implanturi poate genera stres excesiv pe șuruburile de fixare, crescând riscul de deteriorare sau rupere a acestora. Acest lucru poate duce la dificultăți în îndepărtarea șuruburilor și poate necesita proceduri complexe pentru a rezolva problema.

Alegerea între cele două metode depinde de preferințele și necesitățile individuale ale pacientului, precum și de evaluarea medicului implantolog. Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, iar decizia finală ar trebui să fie luată în considerare în contextul specific al fiecărui caz.

Instalarea și fixarea bontului

Atașarea bontui protetic pe un implant dentar este un proces precis și esențial pentru succesul tratamentului. Acest proces variază ușor în funcție de tipul de bont și de implant utilizat, dar în general, implică următorii pași:

1. Descoperirea implantului (dacă este necesar). Dacă implantul a fost acoperit de gingie, se realizează o mică incizie pentru a-l descoperi și a permite accesul la implant.

2. Alegerea bontului potrivit. Medicul stomatolog selectează bontul adecvat în funcție de tipul de implant, locația din cavitatea bucală și cerințele estetice și funcționale.
3. Fixarea bontului. Bontul standard este simplu înșurubat în implant. Pentru bonturile personalizate, este necesară o amprentă din care se realizează un bont dentar în laborator, urmând să fie instalat ulterior. După montarea bontului, este luată din nou o amprentă pentru realizarea coroanei.
   Luarea de amprente reprezintă un pas esențial în procesul de instalare a bontului protetic. Aceasta poate fi realizată fie prin folosirea materialelor tradiționale de amprentare, fie prin scanarea digitală a implantului. Amprenta obținută servește ca model pentru fabricarea bontului și a lucrării protetice.
4. Plasarea bontului de vindecare. În perioada dintre instalarea bontului protetic și fabricarea coroanei dentare finală, se poate opta pentru fixarea unui bont de vindecare. Acest bont de vindecare este folosit pentru a menține conturul natural al gingiei și pentru a proteja zona implantului.
5. Instalarea bontului și a restaurării definitive. Instalarea bontului presupune plasarea atentă a acestuia pe implant și fixarea sa în poziție. În funcție de sistemul de bont utilizat, acest proces poate implica folosirea unui șurub de blocare sau a unui mecanism special de conectare pentru atașarea la implant.
   După instalare, șurubul bontului este strâns pentru a asigura o conexiune stabilă și sigură între bont și implant.
   Odată ce bontul este fixat și stabil, se poate atașa restaurarea definitivă, cum ar fi o coroană, o punte sau o proteză, care este fie cimentată, fie înșurubată pe bont.