Alveolita este o complicație a extracției dentare, și se caracterizează printr-un proces inflamator ce poate provoca dureri foarte mari dacă nu este tratată în timp util.

Simptomul de debut al alveolitei este durerea la locul plăgii, care se intensifică de la o zi la alta.
Temperatura corpului poate crește după câteva zile de la extracția dintelui, și apare un miros neplăcut în gură. Ganglionii limfatici submandibulari se pot mări pe ambele părți.

Într-o astfel de situație, trebuie să solicitați ajutorul medicului cât mai curând posibil.

Cum apare alveolita?

Alveolita apare numai după o extracție dentară. De regulă, ”gaura” formată după îndepărtarea dintelui se vindecă în decurs de o zi, iar pacientul se simte mai bine. Dacă cheagul de sânge care acoperă rana deschisă se mișcă sau se deformează, o infecție poate pătrunde în alveolă, și astfel se dezvoltă alveolita.

Iată care sunt factorii ce pot duce la apariția alveolitei:

•     Traumatismul chirurgical în timpul extracțiilor complexe. Cu cât extracția a fost mai dificilă, cu atât va fi mai pronunțată inflamația țesutului osos restant.

•     Extracțiile complexe asociate cu segmentarea dinților, osteotomie, exfolierea lamboului mucoperiostal. Operațiile complexe cresc de 10 ori șansa de a dezvolta alveolită.

•     Extracția molarilor de minte. Țesutul osos mai dens, mai puțin vascularizat, ce încojoară molarii de minte, tinde să fie mai predispus la dezvoltarea alveolitei.

•     Boli generale ale pacientului. Adesea, alveolita apare pe fondul unor boli concomitente. De exemplu, pacienții cu diabet zaharat sau pacienții imunocompromiși sunt mai susceptibili la alveolită din cauza proceselor de vindecare afectate.

•     Contraceptivele orale. Estrogenul conținut în aceste medicamente poate îmbunătăți indirect procesul fibrinolitic, provocând defalcarea cheagului de sânge.

•     Fumatul. Legătura directă dintre fumat și alveolită a fost dovedită clinic în mod repetat. Conform studiilor, riscul de inflamare a alveolei la fumători este de 4-5 ori mai mare decât la nefumătorii. Incidența bolii a crescut cu mai mult de 20% la pacienții care au fumat 1 pachet pe zi și cu 40% la pacienții care au fumat imediat înainte și după extracție.

•     Dislocarea cheagului. Cu o manipulare incorectă a plăgii și presiune negativă (de exemplu, băutul cu paiul) se poate dezvolta alveolită.

•     Infecții bacteriene. Infecțiile bacteriene sunt principalul factor de risc în apariția alveolitei.

•     Igiena orală precară. Incidența alveolitei este semnificativ crescută în cazul unei igiene orale deficitare.

•     Folosirea în exces a anestezicelor locale. Conform unor studii, utilizarea excesivă a unui anestezic cu o concentrație mare de vasoconstrictor poate provoca ischemie și poate îngreuna umplerea alveolei cu sânge.

Alveolita apare destul de rar. Conform statisticilor, se dezvoltă în aproximativ 3% din cazuri.

Cel mai frecvent alveolita apare în cazul extracțiilor molarilor de minte inferiori.

Care sunt simptomele alveolitei?

În ziua extracției, senzațiile dureroase sunt normale, dar se diminuează treptat și dispar complet după câteva zile. Dacă procesul de vindecare al alveolei este perturbat din orice motiv iar o infecție pătrunde în alveolă, se dezvoltă alveolita. Pacientul poate suspecta alveolita dacă, după extracția dinților, apar următoarele simptome:

În ziua extracției, senzațiile dureroase sunt normale, dar se diminuează treptat și dispar complet după câteva zile. Dacă procesul de vindecare al alveolei este perturbat din orice motiv iar o infecție pătrunde în alveolă, se dezvoltă alveolita. Pacientul poate suspecta alveolita dacă, după extracția dinților, apar următoarele simptome:

–    după 2-5 zile de la extracția dintelui, durere devine mai puternică și pulsatilă;

–    la examinarea alveolei, sunt vizibile semne de inflamație: roșeață, umflarea gingiilor, absența unui cheag de sânge în ”gaură”, care ar trebui să protejeze alveola de infecție, în timp ce marginile nevindecate ale plăgii sunt vizibile. La o examinare atentă, puteți vedea un os alveolar gol în adâncimea găurii; alveola poate fi umplută cu resturi alimentare;

–    temperatura corpului crește la 38 C;

–    apare o scurgere purulentă din alveolă;

–    durerea poate fi localizată nu numai în zona dintelui extras, ci se poate răspândi pe întreagul maxilar;

–    umflarea obrazului;

–    apar un gust și un miros neplăcut în gură;

–    când mâncați alimente reci și calde, există o sensibilitate crescută a gingiilor și a dinților adiacenți;

–    scăderea apetitului;

–    salivație excesivă;

–    ganglionii limfatici sunt măriți;

–    apare o slăbiciune generală.

Pe măsură ce procesul infecțios se dezvoltă, durerea și umflarea se intensifică, senzațiile dureroase devin intolerabile. Cu cât pacientul merge mai repede la medic, cu atât va fi mai ușor și mai rapid procesul de tratament.

Cum tratăm alveolita?

Medicul pune diagnosticul de „alveolită postextracțională” pe baza examinării vizuale. Radiografia este recomandată pentru confirmarea diagnosticului. Pe o radiografie, se pot observa modificări ale țesuturilor, fragmente ale unui dinte, un chist sau granulom.

Tratamentul constă în curățarea alveolei și tratarea acesteia cu soluții antiseptice. Plaga este acoperită cu un pansament medicamentos, pentru a proteja suprafața expusă a plăgii de posibili iritanți biologici, chimici sau mecanici.

Procedura de curățare a alveolei în ansamblu se realizează conform următoarei scheme:

Operația se efectuează sub anestezie locală. Țesuturile necrotice, resturile alimentare sau de rădăcini dentare sau granulom sunt îndepărtate din alveolă utilizand instrumente speciale, iar apoi se dezinfectează. Alveola este tratată cu antiseptice pentru a elimina bacteriile și focarele de infecție. În interiorul ”găurii”, se plasează un medicament sub forma unei meșe sau a unui burete special.

Un cheag de sânge supurant este un teren de reproducere pentru infecție și fără îndepărtarea acestuia, doar terapia medicamentoasă sau clătirile vor fi inutile.

După curățarea alveolei, pacientului i se prescriu, după caz, medicamente: antibiotice, antiinflamatoare și analgezice.

Toate cazurile de tratament al alveolitei sunt unice, prin urmare, poate fi necesar să vizitați medicul dentist de mai multe ori.

Complicațiile alveolitei

În cazul unui tratament tardiv al alveolitei, pot apărea următoarele complicații:

În cazul unui tratament tardiv al alveolitei, pot apărea următoarele complicații:

–    Sinuzita maxilară – inflamația sinusului maxilar cauzată de răspândirea infecției din alveolele inflamate după îndepărtarea premolarilor sau molarilor maxilarului superior;
–    Flegmonul – infecția se răspândește în țesuturile moi din jur;
–    Periostita acută – puroiul se acumulează în periost;
–    Osteomielita – infecție a osului maxilarului;

Alveolita în sine nu este atât de periculoasă, dar complicațiile sale pot avea consecințe grave. Prin urmare, dacă prezentați simptome de alveolită, contactați imediat medicul dumneavoastră.

Prevenția alveolitei

Prevenția alveolitei constă în respectarea recomandărilor medicului după extracția dinților. Este evident că în problema prevenției, pacientului i se atribuie un rol important. De acțiunile sale, depinde de cât de repede și fără consecințe va avea loc vindecarea alveolei. Rolul medicului este de a efectua extracția în conformitate cu standardele de tratament și de a comunica recomandările pacientului.

Rolul pacientului în preveniția alveolitei

Conform statisticilor, în majoritatea cazurilor, cauza dezvoltării alveolitei postextracționale sunt acțiunile greșite ale pacientului după extracția dinților, ignorând recomandările medicului curant. 

După extracția dinților, este interzis să:

  • Îndepărtați cheagul de sânge din alveolă. Cheagul de sânge care se formează în alveolă după extracția dinților împiedică pătrunderea microbilor în rană. Procesul de vindecare de sub ea este rapid și fără complicații. Pacienții pot îndepărta cheagul atingându-l cu limba, degetele, clătind energic gura imediat după extracția dinților și consumând alimente solide.
  • Faceți muncă fizică grea, sport, băi fierbinți. Sarcinile intense și temperaturile ridicate provoacă deschiderea plăgii. În timp ce sângerarea se reia, agenții patogeni pot pătrunde în rană.
  • Fumatul, consumul de alcool. Obiceiurile proaste duc la iritarea excesivă a membranelor mucoase, vindecarea găurii este mult mai lentă.

Pentru a accelera vindecarea și a preveni dezvoltarea infecției, este nevoie să respectați următoarele indicații:

– În primele câteva zile după extracția dinților aveți grijă să nu mâncați alimente picante, prea sărate, acre și fierbinți. Toate alimentele trebuie să fie moi, pre-tocate;

– Respectați o bună igienă orală. După fiecare masă, clătiți-vă gura cu apă curată pentru a îndepărta resturile alimentare; acest lucru trebuie făcut cu mare atenție pentru a nu îndepărta cheagul de sânge care acoperă alveola. Spălați-vă ușor pe dinți, având grijă să nu spălați alveola.

Rolul medicului

Acțiunile medicului pentru a preveni apariția alveolitei:

Curățarea amănunțită a alveolei pentru a nu lăsa în ea un fragment de dinte sau un chist.

Efectuarea extracției cât mai atraumatic posibil. Osul poate fi rănit în timpul uneii extracții dificile, când extracția dintelui nu poate fi efectuată folosind instrumente convenționale, precum in cazul extractiei molarilor de minte incluși.

Folosirea controlată a anesteziei. Un supradozaj anestezic duce la o scădere bruscă a cantității de sânge eliberat după extracția dinților și la formarea insuficientă a cheagurilor de sânge;

Alegerea medicamentelor antibacteriene potrivite, mai ales dacă extracția dintelui a fost dificilă sau a fost efectuată pe fondul unei infecții purulente.

Prin urmare, este foarte important să solicitați ajutor de la specialiști competenți și experimentați, care sunt pe deplin familiarizați cu toate complexitățile procedurii de extracție a dinților.

Uneori, alveolita se poate dezvolta în ciuda măsurilor preventive luate, din diverse motive, precum:

– Imunitate redusă a pacientului, incapacitatea țesuturilor de a se regenera;

– O tendință de sângerare, în urma căreia nu se formează un cheag de sânge;

– Un nivel crescut de hormon estrogen la femei atunci când iau contraceptive hormonale sau anumite boli, ceea ce duc la distrugerea cheagului de sânge.

O vizită la timp la medicul dentist după dezvoltarea alveolitei este cheia unei cure rapide.